Fata de nota 9

•25 noiembrie 2014 • Un comentariu
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Duy Huynh – Freedom

 

  • Cum sunteți astăzi? întrebă omul de la catedră pe studenții din anul II.
  • Nicicum. Așa și așa. Mai bine nu întrebați, se amestecară răspunsurile, ba serioase, ba în glumă.
  • Ia evaluați-vă singuri pe o scară de la 1 la 10, sună provocarea şi, imediat, un deget arătător începu să se plimbe imperativ de la unul la altul.

continuă să citeşti ‘Fata de nota 9′

Acasă

•21 noiembrie 2014 • Scrie un comentariu
HomeSweetHome

Desen de Annette Harris – aharrisstudios.com

Întotdeauna ne ascundem de ceva, de cineva. Băietanul, care se căţărase într-un pom împreună cu prietenul lui, se pregătea să se ascundă de bunica. Când a auzit-o apropiindu-se, a sărit jos şi a rupt-o la fugă:

  • Spune-i că nu ştii unde sunt, i-a strigat prietenului rămas pe o creangă.

Dar femeia l-a văzut.

  • Hai încoace!

  • Mai vreau să stau, strigă din depărtări.

  • Vino! Te aşteaptă mami să mergeţi!

  • Unde să mergem?

  • Acasă.

  • Acasă la ea?

continuă să citeşti ‘Acasă’

Film ca Interstellar, mai rar

•18 noiembrie 2014 • 3 comentarii

Interstellar

Să vezi o sală întreagă de oameni puşi pe ospăţ, cu braţele pline cu pungi şi pahare, cum uită să respire, cu popcornul îngheţat în aer, este o imagine de neuitat. Am văzut asta la “Interstellar”.

Dacă vă luaţi de ronţăit la film, grăbiţi-vă să terminaţi în primele 20 de minute, pentru că după aceea nu-ţi mai vine să dai din fălcuţe. Ori s-ar putea să te strângă de gât vecinul pentru orice zgomot făcut în momente nepotrivite, aşa cum n-am avut eu curaj să fac cu cel care mi-a zgâriat creierul un sfert de ceas încercând să culeagă absolut toate fărâmele de nachos din tăviţa de plastic. Sper să-i fi rămas între dinţi!

continuă să citeşti ‘Film ca Interstellar, mai rar’

Întâlnirea din parc

•12 noiembrie 2014 • Scrie un comentariu

sunny_autumn_day

Când cărucioarele li s-au intersectat s-au privit câteva clipe. Ea cu ochi mari şi iscoditori, el blazat, trist, parcă depresiv. Mogâldeaţa i-a arătat dinţii abia răsăriţi în cel mai curat zâmbet din lume. A primit înapoi un surâs amar de sub o mustaţă neîngrijită.

Se bucurau fiecare în felul lui de soarele unei toamne care uitase să plece. Pentru ea umbletul era necunoscut, în timp ce el îl uitase. Ea ar fi dat timpul pe repede înainte, el l-ar fi dat mult, mult înapoi.

continuă să citeşti ‘Întâlnirea din parc’

Plăcerea de a sta la coadă

•3 noiembrie 2014 • 2 comentarii

Căldură nu aveam de la începutul frigului. Colac peste pupăză se oprise şi apa caldă. Viaţa acasă, în Oradea, devenise atât de vitregă încât am hotărât să emigrez pentru un weekend în Viena. Aşa am ajuns să combin city-break-ul cu turismul electoral.

DSC_3762

Duminică dimineaţa, cu rucsacul în spate, am făcut 8450 de paşi de la hotel până la Ambasada României de pe Prinz Eugen Strasse. Călătoria mea matinală a avut accente post-apocaliptice: străzi întregi şi pieţe din zone ultra centrale ale Vienei erau lipsite complet de viaţă, de parcă extraterestrii ar fi răpit toţi oamenii. Normal! Cine se trezeşte la ora asta într-o dimineaţă de duminică?

continuă să citeşti ‘Plăcerea de a sta la coadă’

Nunta anulată

•30 octombrie 2014 • Scrie un comentariu
verdit-perfecte-ro-femeile-nu-vor-sa-aiba-iubiti-mai-scunzi-ca-ele_size2

Foto: perfecte.ro

Vecina era în a XII-a şi se pregătea de facultate. Eu, clasa I, încercam să o uit pe blonda din ABBA. Într-o seară, în vizită la ea acasă, taică-său zice: „Mă, nu vrei să vii ginere la mine?

În câteva minute nunta a fost aranjată. Am sunat acasă pentru pijama, că eu dorm acolo. Mama s-a ciupit să fie sigură că nu delirează şi mi-a ordonat să vin să-mi beau laptele.

continuă să citeşti ‘Nunta anulată’

Poşetuţa poc-poc-poc

•28 octombrie 2014 • Scrie un comentariu
Poseta

Foto: lafrivole.com

S-au oprit lângă mine şi au început să danseze. El înfierbântat, ea provocatoare. Poşetuţa ei burduhănoasă, ce îi spânzura de umăr cu un lanţ aurit, mă izbea la fiecare mişcare a şoldurilor. Poc, poc, poc!

I-am aruncat o privire. „Sorry”, a ridicat din sprâncene. În stânga îi aveam pe ei doi, în dreapta, tejgheaua pub-ului, în spate, peretele, iar în faţă, alţi muşterii, plus tipul cu care discutam. Unde naiba să mă fi tras? Poc, poc în continuare!

continuă să citeşti ‘Poşetuţa poc-poc-poc’

 
Pricklystrawberry's Weblog

Just another WordPress.com weblog

Impresii din viata si carti

oameni, destine, istorii din viata, dragoste, carte, lectura, club

blogul lui gyuri

Ioan Gyuri Pascu, el insusi

Mobilier pictat

Mobilier pictat manual - mobila unicat

MEKONE

DIN GRECIA SPRE ROMÂNIA ȘI ÎNAPOI

Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Adamutza's blog

Crazy little thing called...life

EFEMERIDE

Despre ce este şi ce nu este efemer || de Alina Popa (Gâdoiu)

leneşrĂu's Blog ?

De cînd am ajuns un fel de rentier al amintirilor, am descoperit că şi dezamăgirile folosesc la ceva ...Acum pot doar să regret greselile pe care nu le-am comis.

Cu cărţile pe faţă

Dan-Liviu BOERIU

Ora lui Chifiriuc

Emisiunea radio realizată de Dumitru Chifiriuc la Radio Special şi Radio Mix FM Oradea

Singapore, pe româneşte

Obiceiuri, cultură, muzică

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 70 other followers

%d bloggers like this: