Spectacolul cu 11 spectatori

Etichete

, , , , , , , , , ,

Spectacolul cu 11 spectatori

Gabriel Gherghe

A cam început să bată vântul prin oraş. S-a încheiat şcoala, s-a dat bacalaureatul, s-au terminat sesiunile, s-au susţinut licenţele, s-a dansat la banchete, au început vacanţele şi concediile. Deja se simte că o parte din concitadinii noştri au spălat putina care încotro. Până prin septembrie vom fi mai puţini în marele nostru oraş mic, circulaţia va fi mai lejeră, dar şi spectacolele mai puţine. Filarmonica şi-a încheiat stagiunea, teatrul e cu un picior în vacanţă, turneele au luat pauză. Şi uite aşa am ajuns eu la un spectacol de comedie cu doar 11 spectatori.

Continuarea

Ce-şi face omul cu mâna lui oameni mănâncă (Jurrasic World)

Etichete

, , , , ,

Indominus Rex

Nu trebuie să confundăm toată rasa umană cu localitatea Hollywood, dar parcă aşa suntem cu toţii: vrem mereu mai mult, mai mare, mai tare. Însă, atunci când „mai mult, mai mare, mai tare” se aplică în cazul dinozaurilor făcuţi în laborator, ca-n filmul Jurassic World, tragedia modernă e gata pregătită şi aşteaptă să dărâme gardul.

Alimente modificate genetic? Ha ha! Universal Pictures a lansat dinozaurul modificat genetic! Îl cheamă Indominus Rex şi e cel mai rău care (nu) a existat vreodată. E puternic, inteligent, ştie să se camufleze, vânează tot ce-i iese în cale, indiferent de încrengătura din care provine viitoarea victimă.

Continuarea

O seară cu Toto, la Budapesta

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Toto 1

„An evening with Toto”, Budapesta, 26 iunie 2015 [Foto Bogdan Bele]

Când o trupă mare din America face turneu în Europa cu opriri şi la Budapesta, şi la Bucureşti, ca orice orădean normal la cap alegi concertul de la Budapesta. Doar n-o să stai 12 ore în tren până în capitala noastră când poţi să faci doar 3 ore cu maşina până în capitala lor! O diferenţă de care merită profitat până nu se supără prim-ministrul maghiar Viktor Orbán şi ne trage şi nouă un gard la graniţă.

Continuarea

Weinberger şi plăcinta pe care mi-a mâncat-o NATO

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Weinberger

A.G. Weinberger a intrat în scenă aproape în slow motion, pe cântecul „The road to Mandalay” al lui Robbie Williams. Nu, nu a făcut parte din regie, aşa s-a nimerit! Melodia se auzea în boxe când bluesman-ul numărul 1 al României s-a alăturat trupei care îl aştepta: Virgil Popescu la bass, Titi Herescu la tobe şi Puiu Pascu la clape.

Cu câteva minute înainte, animatorul Florin Silviu Sabău de la Radio Transilvania îl prezentase pe muzician cu câteva vorbe spuse despre acesta de însuşi B.B. King, cu care orădeanul s-a cunoscut şi a colaborat. Mai târziu, A.G. i-a întors favoarea legendei recent dispărute spunând că fiecare chitarist din lumea aceasta ar trebui să ştie un cântec de B.B. King.

Continuarea

Teatru sau circ?

Etichete

, , , , , , , , , ,

01 Sase picioare

„Şase picioare pe pământ”, Compania Lapsus, Franţa. Foto: Remus Toderici

Teatrul-circ e o mâncare nouă pentru publicul orădean. S-a văzut asta şi la a treia ediţie, desfăşurată săptămâna trecută la Teatrul Regina Maria. Prea puţin public pentru spectacole bune şi foarte bune, greu de găsit oriunde în România, mai ales într-un oraş de provincie. Festivalul a fost mediatizat, preţurile nu au fost prohibitive şi, totuşi, sala nu a fost plină, cum ar fi fost normal. Poate că o campanie de comunicare isteaţă ar trebui, mai întâi, să le spună oamenilor ce este teatrul-circ şi abia după aceea să-i invite la spectacol.

Continuarea

Cartea care n-a vrut să plece

Etichete

,

Jimi Hendrix

Am făcut curățenie în bibliotecă. Am pus într-o cutie cărțile ce nu-mi mai trebuiau, care nu mi-au plăcut sau cele în dublu exemplar și le-am dus la o acțiune caritabilă.

”Vă mulțumim. Puneți cutia acolo, lângă haine”, mi-au zis organizatorii. Am pus cutia jos și, înainte să mă ridic, cu un gest spontan, am scos cartea despre viața lui Jimi Hendrix pe care o aveam în dublu exemplar. ”Pe asta aș vrea să o dăruiesc eu”, mi-am spus.

Continuarea

Animalele spun lucruri trăsnite

Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

O poveste foarte simpla 2

Şerban Borda şi Anca Rusu-Sigmirean în „O poveste foarte simplă”, de Maria Lado, regia Elvira Platon Râmbu (Trupa Iosif Vulcan, Teatrul Regina Maria Oradea) foto: Remus Toderici

Există o percepţie din ce în ce mai generalizată că animalele sunt mai bune decât oamenii. Un pui de tigru adoptat de un cimpanzeu, o căprioară ce îi spune „mama” unei căţele de labrador sau o pisicuţă crescută de cloşca familiei, şi gata: animalele sunt mai bune decât oamenii! Am ajuns să ne detestăm atât de tare ca rasă, încât ne legăm de orice exemplu şi situaţie care să ne arunce cât mai jos pe scara evoluţiei.

Toate micile şi marile minuni pe care le fac zilnic oamenii pălesc în faţa unei astfel de comparaţii ultra-subiective. Dar când o scroafă grasă şi visătoare, un cal bătrân şi viciat, o vacă gestantă şi cuminte, un câine credincios şi un cocoş ţanţoş nevoie mare încearcă să salveze o viaţă de om nenăscut, mai-mai că eşti gata să le dai dreptate celor care susţin superioritatea animalelor.

Continuarea

Doru Octavian Dumitru: „Nu uitaţi să râdeţi!”

Etichete

, , , ,

doru-octavian-dumitru-87

Prin ’96-’97, i-am luat un interviu lui Doru Octavian Dumitru, după un spectacol pe care îl ţinuse la Casa de Cultură a Sindicatelor. Deşi obosit în urma celor două ore petrecute pe scenă, comediantul mi-a acordat 10 minute. La final, am verificat înregistrarea din reportofon şi… stupoare! Sunetul se înregistrase „ondulat”, cu variaţii de turaţie, din cauza casetei de proastă calitate. Interviul era nedifuzabil la radio.

Continuarea

În căutarea cheii potrivite

Etichete

, , , , , , , , , , , , , ,

Cheia

Doi fraţi se întâlnesc într-un bar şi discută. Despre ce? Iată prima provocare intelectuală pe care spectacolul „Cheia” o aruncă publicului: găsirea sensului discuţiei purtate de cei doi în prima parte. Replica „Să trecem la subiect!”, pe care unul din fraţi o aruncă de câteva ori, este doar o amăgire, iar conversaţia continuă, îngropată într-o mare de platitudini din care se iţesc vorbe de duh gen „Tot ce e patetic e fals” sau „Sufletul e o noţiune vagă”. Cei doi fraţi, Daniel Vulcu şi Pavel Sîrghi (uşor neverosimili din cauza diferenţei de vârstă), alături de barmanul cu apucături de chelner Petre Ghimbăşan, se străduiesc să scoată cât mai mult din textul cu dublă personalitate al dramaturgului maghiar András Forgách.

Continuarea

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 308 alți urmăritori