Cronică de repetiţie

•27 august 2014 • Scrie un comentariu

 

Repetitie in parc

În Parcul Nicolae Bălcescu a răsărit o scenă metalică gigantică. E argintie, sclipitoare şi cu acoperiş alb. La 10 metri de ea, un tobogan gonflabil roşu, mare şi el. În ambele locuri se joacă, dar nu în acelaşi fel. În vreme ce pe tobogan se caţără copii fericiţi de iluzia unui derdeluş în miez de vară, pe scenă 15 actori de la Teatrul Regina Maria pregătesc joaca din toamnă. Pe podeaua de sub monstrul metalic e un podium şi o mini-piramidă din scaune de lemn. În acest decor se naşte, în văzul lumii, o piesă de teatru.

Emil Sauciuc îşi încălzeşte degetele la o maşină de scris aflată pe o măsuţă cu rotile. Ion Ruscuţ împinge măsuţa de jur împrejurul scenei. Celălalt Ion, Abrudan, cară o ladă de plastic plină pe jumătate cu apă. Cocoţaţi pe piramida de scaune, soţii Lupu schimbă câteva replici. Pe o băncuţă, într-un tricou cu Iron Maiden, Richard Balint butonează un telefon fără butoane. Aparent detaşat, Alin Stanciu e întins pe o schelă la 3 metri de pământ, ca un zilier ce fură câteva clipe de odihnă. “Unde e Ionescu?”, întreabă regizorul. “L-am sunat, ajunge în 3 minute!”

Citeşte mai departe

Filme în aer liber (TIFF şi NexT la Oradea)

•19 august 2014 • Scrie un comentariu

TIFF Oradea

În micul nostru deşert cultural de august au poposit săptămâna trecută două caravane. Ambele cu filme, ambele în aer liber. Prima a fost Caravana Festivalului Internaţional NexT, cu două seri de scurtmetraje, iar a doua a oprit Caravana TIFF, care a programat trei filme de lungmetraj în trei seri de weekend. Amândouă au campat în acelaşi loc, lângă statuia Ostaşului Român, păzite (cu spatele, ce-i drept) de cel mai mare şi mai tare soldat din Oradea.

Ideea de film sub cerul înstelat ne place, s-a văzut după numărul mare de spectatori. E drept, proiecţiile au fost gratuite, însă chiar cu bilete, cred că s-ar fi adunat destul de multă lume. Cei mai mulţi au venit din drag de filme; s-a vizionat cu atenţie şi puţini au plecat înainte de final. A mai contat în ecuaţie şi nostalgia Teatrului de Vară, senzaţia de vacanţă, curiozitatea, dorinţa de ceva nou sau, cine ştie, poate chiar gratuitatea de care pomeneam. Ambele branduri, însă, au garantat o selecţie bună şi variată de filme, în care publicul a avut încredere.

Citeşte mai departe

Cântarea Hiroshimei [Give Peace a Chance, la Oradea]

•13 august 2014 • Scrie un comentariu

Florian Chelu

Florian Chelu este unul din cei mai talentaţi şi creativi muzicieni români. O spune chiar şi el. Însă în ultimii ani şi-a canalizat energiile spre zone muzicale mult prea exclusiviste, care ajung greu la public şi la care publicul nu întotdeauna se ridică pe vârfuri să ajungă. România nu este o asemenea devoratoare de cultură universală încât artistul, care împleteşte sonetele lui Shakespeare cu două măsuri din Bach şi tălmăceşte în română scrierile lui Michelangelo Buonarroti, să ajungă pe prima pagină a ziarelor.

Dar muzicianul-cărturar îşi spală “păcatul” exclusivismului organizând an de an, în 6 august, concertul comemorativ “Hiroshima – Give Peace a Chance” în memoria victimelor celui mai mare atentat comis împotriva civililor de către cei care, azi, îşi fac un titlu de glorie din lupta împotriva terorismului. Anul acesta, la a XX-a ediţie, concertul s-a mutat din curtea vechiului muzeu în curtea celui nou şi se pare că aici va rămâne, dacă nu se va retrasa harta oraşului. Un loc destul de liniştit, în mijlocul unui parc cu copaci înalţi, cu clădirea renovată a fostei garnizoane în fundal.

continuă să citeşti ‘Cântarea Hiroshimei [Give Peace a Chance, la Oradea]‘

Aici Radio Sonvest Oradea!

•6 august 2014 • 3 comentarii

Macheta Radio Sonvest Oradea patrataO aniversare discretă, cu iz de comemorare, a avut loc recent. Pe 29 iulie s-au împlinit 21 de ani de la prima emisie Radio Sonvest Oradea. Cei care au prins postul de radio în acţiune îşi amintesc cu siguranţă de impactul imens pe care l-a avut în viaţa oraşului. Pe lângă cifrele de audienţă monstruoase, Sonvest a fost ceva greu de înţeles în ziua de azi: o instituţie media pe care ascultătorii o iubeau sincer! Doar Pro TV-ul, în primii săi ani, a mai generat o asemenea efuziune amoroasă.

În 1993, anul de naştere al radioului, schimbarea încă venea ca un tăvălug, cu bune şi rele. Dintre cele bune, libertatea şi muzica erau printre cele mai dorite de către oameni. Ele au fost şi ingredientele de bază ale Radio Sonvest. Muzica curgea în valuri, de toate felurile, de pe benzi de magnetofon, viniluri, casete şi cd-uri, multe dintre ele aduse de acasă de angajaţi sau chiar împrumutate de ascultători. Libertatea de expresie a fost, indiscutabil, cel mai mare atu. Nimeni, niciodată nu ne-a interzis să spunem ceva la microfon, nu ne-a impus sau cenzurat informaţiile. O diferenţă imensă faţă de industia media de azi, în care tot ce se emite este atent filtrat.

Citeşte mai departe

Auchan, plasticul şi paznicul

•4 august 2014 • Un comentariu

AuchanAm mers cu o prietenă la Auchan. Agentul de pază de la intrare ne-a spus că trebuie să sigileze geanta de umăr a prietenei într-o pungă de plastic. Asta ca să nu dăm cu jula la ceva produse, cu siguranţă. A băgat-o în ditamai punga şi a sigilat-o, în timp ce noi ne miram ce risipă de plastic se face pentru o prostie şi ne întrebam dacă şi în alte ţări se procedează la fel.

Iar dacă tot s-a consumat plasticul, mi-am zis să-l folosesc de mai multe ori. L-am folosit să car produsele cumpărate, apoi l-am transformat în sac menajer pentru coşul de gunoi. Deci trei utilizări. Mă gândeam că-l mai puteam folosi o dată, spre exemplu să-l sufoc cu ea, ca în filmele cu mafioţi, pe idiotul de la Auchan care a avut ideea asta.

Dar a existat şi un aspect pozitiv în toată povestea. În timp ce agentul de pază sigila geanta, l-am întrebat:

Vezi aici ce l-am întrebat!

Un festival şi trei lecţii

•30 iulie 2014 • 2 comentarii

Am tot auzit de la prieteni despre Festivalul de Jazz şi Blues de la Gyula, din Ungaria, dar abia anul acesta am ajuns. Festivalul se ţine în cetatea din mijlocul oraşului, dar există şi o sală ca variantă de rezervă în caz de ploaie. La ediţia de anul acesta a fost vreme bună, aşa că am savurat o seară de vară perfectă în mica şi cocheta curte medievală. De la Oradea la Gyula faci doar o oră cu maşina. O distanţă prea mică pentru câteva diferenţe nepermis de mari în abordarea unui astfel de eveniment. Am să povestesc despre trei dintre ele.

1. Punctualitatea. Pe afişul serii de blues la care am participat (jazz-ul se petrecuse cu o zi înainte) era trecută ora de începere 19:00. Ei bine, directorul festivalului a intrat pe scenă fix la 19:00! A salutat, a prezentat pe scurt programul şi a introdus prima trupă, astfel că la 19:03 ascultam deja primul solo de chitară. Discutam înainte de concert cu un prieten despre cât de puţin se respectă orarul la festivalurile din România. Chiar unul dintre cele mai renumite, cel de la Gărâna, are, din păcate, problema aceasta an de an. Organizatorii de la Gyula par să fi înţeles că într-un concert cu patru formaţii, întârzierile se pot acumula foarte uşor.

2. Tribuna mobilă. Pentru ca toţi cei 300 de spectatori să vadă bine fără să-şi întindă gâturile ca struţii, în curtea cetăţii s-a instalat o tribună mobilă. Scaunele (individuale, cu spătar) au fost montate pe un schelet metalic uriaş în plan înclinat. Primele rânduri din faţa scenei se aflau la un metru deasupra pământului, în timp ce ultimele se înălţau până la aproape 10 metri. Un efort admirabil, ce putea fi „sărit” prin aşezarea scaunelor direct pe sol. Drept rezultat, toată lumea a avut vizibilitate excelentă, ca la cinema!

3. Lipsa bannerelor. Pe scenă a existat un singur banner, pe care scria doar atât: „Festivalul de Blues de la Gyula, ediţia a IX-a” şi data evenimentului. Deşi festivalul este susţinut financiar de Primăria locală, o fundaţie naţională şi Ministerul Culturii, nu s-a simţit nevoia ca acest lucru să fie aruncat în ochi. Ştiţi bine că la noi, orice ban public cheltuit trebuie anunţat cu surle şi trâmbiţe. Când se inaugurează un parc, spre exemplu, trebuie musai şi un banner cu numele super-primarului care a semnat actele. Aşa că am apreciat deosebit de mult discreţia organizatorilor maghiari.

Deşi e enervant să iei lecţii la fiecare ieşire din ţară, trebuie să recunoaştem că mai avem de învăţat şi la capitolul acesta. Începerea spectacolelor la ora de pe afiş e o formă de respect faţă de public. Grija pentru confortul fizic şi vizibilitatea spectatorilor este tot o formă de respect. Iar lipsa politrucilor care să se laude că au dat bani care nu sunt ai lor pentru fenomene muzicale pe care nu le înţeleg este de-a dreptul o încântare. Respect, Gyula!

Lucian Cremeneanu

Cine şi cum a cântat, puteţi citi aici.

Sensation in White, senzaţie cu moderaţie

•24 iulie 2014 • Scrie un comentariu

Sensation

S-a vrut a fi cel mai tare eveniment monden al săptămânii trecute, dacă nu chiar al verii. Dar n-a fost să fie! Sensation in White (Senzaţie în alb), pornit din Olanda, ajuns în 2012 şi în România, înseamnă muzică electronică, DJ, animatoare, dans, distracţie şi îmbrăcăminte obligatoriu albă. Replica pusă la cale în complexul Aqua Park President din Băile Felix, joi, 17 iulie, a fost gândită ca un mare succes. Dar, deşi eforturile au fost admirabile – instalaţie de sunet şi lumini impresionantă, cunoscutul DJ Adrian Eftimie, transport gratuit din Oradea, mediatizare bună – n-a ieşit chiar cum se dorea.

Citeşte mai departe

 
Pricklystrawberry's Weblog

Just another WordPress.com weblog

Impresii din viata si carti

impresii, viata, carte, istorii din viata, lectura

blogul lui gyuri

Ioan Gyuri Pascu, el insusi

Mobilier pictat

Mobilier pictat manual - mobila unicat

MEKONE

DIN GRECIA SPRE ROMÂNIA ȘI ÎNAPOI

Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Adamutza's blog

Crazy little thing called...life

EFEMERIDE

Despre ce este şi ce nu este efemer || de Alina Popa (Gâdoiu)

leneşrĂu's Blog ?

De cînd am ajuns un fel de rentier al amintirilor, am descoperit că şi dezamăgirile folosesc la ceva ...Acum pot doar să regret greselile pe care nu le-am comis.

Cu cărţile pe faţă

Dan-Liviu BOERIU

Ora lui Chifiriuc

Emisiunea radio realizată de Dumitru Chifiriuc la Radio Special şi Radio Mix FM Oradea

Singapore, pe româneşte

Obiceiuri, cultură, muzică

Pricklystrawberry's Weblog

Just another WordPress.com weblog

Impresii din viata si carti

impresii, viata, carte, istorii din viata, lectura

blogul lui gyuri

Ioan Gyuri Pascu, el insusi

Mobilier pictat

Mobilier pictat manual - mobila unicat

MEKONE

DIN GRECIA SPRE ROMÂNIA ȘI ÎNAPOI

Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Adamutza's blog

Crazy little thing called...life

EFEMERIDE

Despre ce este şi ce nu este efemer || de Alina Popa (Gâdoiu)

leneşrĂu's Blog ?

De cînd am ajuns un fel de rentier al amintirilor, am descoperit că şi dezamăgirile folosesc la ceva ...Acum pot doar să regret greselile pe care nu le-am comis.

Cu cărţile pe faţă

Dan-Liviu BOERIU

Ora lui Chifiriuc

Emisiunea radio realizată de Dumitru Chifiriuc la Radio Special şi Radio Mix FM Oradea

Singapore, pe româneşte

Obiceiuri, cultură, muzică

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 66 other followers

%d bloggers like this: