Rodion, Syd Barrett de România [live in Oradea]

•10 mai 2013 • 3 comentarii

Rodion

Stau într-un fotoliu moale şi confortabil, cu garda mică la sol. Pe parchetul ce pot să-l ating cu mâna am o bere cam caldă. Şi aerul e cald, din ce în ce mai cald. Fumul de ţigară se îndeseşte, dar încă văd bine. La 5 metri distanţă e scena Moszkva Cafe. În mijlocul ei, îmbrăcat într-o geacă roşie, stă un om de a cărui existenţă nu ştiam acum o săptămână. Rodion Roşca.

Pe o masă ca din sufrageria bunicii, Rodion derulează benzi Orwo pe un magnetofon Tesla, pe care Dumnezeul magnetofoanelor a uitat să-l cheme la el. Între melodii ne vorbeşte de la un microfon suspendat. În grămada vintage de pe scenă, cea mai hi-tech componentă, o boxă activă marca dB, e folosită pe post de scaun. Trebuie musai să fie un mesaj subliminal aici, îmi spun.

Continue reading ‘Rodion, Syd Barrett de România [live in Oradea]‘

Prah. Cum să ne dezbogăţim.

•24 aprilie 2013 • Scrie un comentariu

Soţul dă buzna în casă:

- Nevastăăăăăăă, am câştigat la loto!!! Fă bagajele!!!

- Pentru ce? Pentru munte sau pentru mare?

- Nu mă interesează! Dispari!

În “Prah”, cea mai nouă premieră a Teatrului “Regina Maria” din Oradea, bărbatul nu procedează ca în bancul de mai sus. După ce descoperă că a jucat numerele câştigătoare, vine glonţ acasă şi îi arată nevestei biletul câştigător. Nevasta jubilează reţinut. Caută un loc unde să-l ascundă şi apoi încep amândoi să dea frâu liber dorinţelor, frustrărilor, viselor, să-şi facă, planuri de viitor. Nu trece mult şi încep să apară problemele, grijile, discrepanţele, certurile, reproşurile, să se plătească poliţe vechi, să se arunce vorbe grele. În cele mai multe cazuri, banii mulţi sunt un test extrem pentru cei lipsiţi de exerciţiul bogăţiei.

Prah Teatrul Regia Maria Oradea, Sala Studio

Petre Ghimbăşan şi Corina Cernea

Nu vă dezvălui ce se întâmplă până la final, vă avertizez doar că nu e deloc uşor să te trezeşti bogat peste noapte. Petre Ghimbăşan şi Corina Cernea se trezesc în faţa celei mai mari încercări din viaţa lor. Unde ţinem banii? Ce le spunem copiilor? Cum ne ascundem de vecini? Unde ne mutăm? Ce ne cumpărăm? Ce facem cu casa? Ne luăm drezină, maşină sau elicopter? Mii de gânduri şi întrebări dintre care, spre final, răzbate o întrebare mai mare decât toate la un loc: ce facem cu noi?

Continue reading ‘Prah. Cum să ne dezbogăţim.’

Emeric Imre – Nebunul de alb, la Oradea

•23 aprilie 2013 • Scrie un comentariu

Emeric Imre e un folkist aflat, poate pe nedrept, în linia a doua a folkului românesc. Lipsit de expunerea unor Şeicaru, Olăraşu sau Sterian, clujeanul a preferat confortul diviziei B, de unde a scris până acum 280 de cântece, după declaraţiile sale. Ceea ce îl deosebeşte însă de ceilalţi oameni cu chitare este dragostea sinceră de poezie. Pentru el poeţii sunt poeţi, nu textieri, iar poeziile sunt poezii, nu doar texte de cântece. Emerich Imre a făcut parte din “boema clujeană a anilor ’80″, un celebru grup de prieteni poeţi, scriitori şi muzicieni (printre care se afla şi poetul orădean Emil Neşiu). A fost făcut parte din Cenaclul Flacăra şi este unul dintre artiştii care au continuat colaborarea cu cenaclul după 1990.

Emeric Imre

Emeric Imre

Emeric Imre şi-a susţinut spectacolul “Nebunul de alb” sâmbătă, 20 aprilie, la Hotelul Ramada din Oradea. Concertul, pus la cale de un promotor independent, Lucia Bochiş, a adunat aproximativ 80 de spectatori – fani şi prieteni ai artistului, simpli melomani sau oameni ieşiţi sâmbătă seara în oraş. Un public poate un pic cam zgomotos pentru un concert folk, dar per ansamblu, atmosfera a fost agreabilă. Cel mai grozav a fost că gazdele de la Hotel Ramada au reuşit separarea fumătorilor de nefumători, fără să afecteze în vreun fel audiţia sau vizibilitatea. Admirabil!

Pentru un om care se foloseşte doar de chitară şi voce şi care a compus atât de multe cântece, Emeric Imre are un repertoriu foarte vast, fără urme de monotonie muzicală. Între cele 27 de cântece pe care le-a interpretat sâmbătă seara s-au auzit cuvinte scrise de Ion Minulescu, Nikita Stănescu, George Topârceanu, Dorin Tudoran şi, fireşte, Adrian Păunescu, marea dragoste poetică a folkistului. N-au lipsit nici cântece pe versuri scrise de Emeric Imre însuşi – “Gara”, “Ramuri de lumină”, “Mult prea mult”, Dincolo”.

Continue reading ‘Emeric Imre – Nebunul de alb, la Oradea’

Luaţi-i microfonul primarului Robu!

•22 aprilie 2013 • Scrie un comentariu

Am mai vrut să scriu un articol pe tema asta în decembrie 2012, dar am renunţat. Fusesem atunci la concertul Mike Stern de la Timişoara, ocazionat de lansarea candidaturii Timişoarei la titlul de Capitală Europeană a anului 2021. Concertul în sine a fost excelent, dar discursul de deschidere al primarul Nicolae Robu a fost lamentabil – improvizat, lung, şters, lemnos, plictisitor. Nefiind un discurs pregătit, aşa cum se întâmplă în lumea oratoriei serioase, traducătoarea a fost nevoită şi ea să improvizeze, născând astfel câteva traduceri simpatico-penibile. Am ieşit din sală cu gândul că, după o astfel de demonstraţie de urechism politic, Timişoara va fi capitală europeană atunci când şi Beiuşul va fi capitala României. Acum câteva zile, Mr. Robu a comis-o din nou.

Vineri, 19 aprilie 2013, am avut şansa de a asista la concertul pianistului Dan Grigore de la Filarmonica Banatul din Timişoara. Concert cu casa închisă, public entuziast, oameni şi pe culoar, aşezaţi pe scaune aduse din birouri. Concertul nr. 5 (Imperialul) de Beethoven, două bisuri pentru maestru şi vreo 10 minute de aplauze. Excepţional!

Continue reading ‘Luaţi-i microfonul primarului Robu!’

Pălinca şi pătrunjelul

•16 aprilie 2013 • Un comentariu

Doi dintre vecinii mei sapă în faţa geamului de la bucătărie. Feliază cu hârleţele exact bucata de pământ pe care plănuiam eu să plantez iarbă. După o jumătate de oră, plin de remuşcări pentru că nu particip la efortul colectiv, deschid geamul şi mă predau:

- Spor la muncă! Îmi pare rău că nu vă ajut, dar nu mă pricep.

- Nu-i bai, zice unul. Săpăm noi. Mai săpăm, mai vorbim…

- Vreţi să plantaţi ceva? Eu mă gândeam că ar arăta bine cu iarbă.

- Punem nişte pătrunjel. Să aibă oamenii de unde lua când au nevoie.

Hm! Pătrunjel. Tot mai bine decât varza de dinainte. Continui să-i privesc de sus cum sapă domol. Mă simt cumva vinovat, de parcă vecinii mi-ar fi argaţi. Brusc îmi aduc aminte cum trebuie procedat cu clăcaşii:

Continue reading ‘Pălinca şi pătrunjelul’

Cod Roșu în fața ochilor la Casa Albă

•9 aprilie 2013 • Scrie un comentariu
Olympus-Has-Fallen_13

Fotografie de pe filmofilia.com

Mare coincidență e filmul ăsta*! Adică se face un film în urmă cu mai bine de un an, iar acțiunea lui se pupă la fix cu situația de astăzi, când Coreea de Nord își umflă mușchii, iar statele potente încep să-și pună rachetele în erecție! Drace!

Filmul, pe scurt: nord-coreeni pun mâna pe Casa Albă și pe președinte printr-un plan strălucit. Omoară tot, sunt cruzi, brutali și amenință cu deșertificarea Statelor Unite. Derulăm înainte și, la final, situația e salvată de Gerard Butler, după ce americanii sunt victime timp de 98% din durata filmului. Speech lacrimogen din partea președintelui, muzică înălțătoare, drapelul american flutură din nou pe Casa Albă. Final fericit.

Continue reading ‘Cod Roșu în fața ochilor la Casa Albă’

“A douăsprezecea noapte” sau O altă scrisoare pierdută

•19 martie 2013 • 4 comentarii

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Shakespeare și Caragiale ar fi fost prieteni foarte buni dacă s-ar fi întâlnit. Ar fi băut și s-ar fi distrat împreună, ar fi râs de cei din jur, probabil s-ar fi și contrazis uneori. Dacă ar fi avut cumva ideea să muncească împreună la un proiect, acela s-ar fi numit “A douăsprezecea noapte”.

Piesa care a avut premiera la Teatrul Regina Maria Oradea duminică, 17 martie, nu e plină de bățoșenia lingvistică a dlui Shakespeare, dar nici de țăcăneala balcanică pe care Mr. Caragiale a ridicat-o la rang de artă. Viziunea tânărului regizor Alexandru Mâzgăreanu, proaspătă și modernistă, combină foarte bine cele două ingrediente, rezultatul fiind o curgere fluentă a acțiunii pe scenă, fără timpi morți, fără momente de plictiseală, dar cu mult râs.

Continue reading ‘“A douăsprezecea noapte” sau O altă scrisoare pierdută’

 
Mobilier pictat

Mobilier pictat manual

MEKONE

DIN GRECIA SPRE ROMÂNIA ȘI ÎNAPOI

Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Adamutza's blog

Crazy little thing called...life

EFEMERIDE

Despre ce este şi ce nu este efemer || de Alina Gâdoiu

leneşrĂu's Blog ?

De cînd am ajuns un fel de rentier al amintirilor, am descoperit că şi dezamăgirile folosesc la ceva ...Acum pot doar să regret greselile pe care nu le-am comis.

Cu cărţile pe faţă

Dan-Liviu BOERIU

Ora lui Chifiriuc

Emisiunea radio realizată de Dumitru Chifiriuc la Radio Special şi Radio Mix FM Oradea

Singapore, pe româneşte

Obiceiuri, cultură, muzică

Lucian Cremeneanu

Site oficial, dar personal

Mobilier pictat

Mobilier pictat manual

MEKONE

DIN GRECIA SPRE ROMÂNIA ȘI ÎNAPOI

Blogul lui Andrei Şandor

Actualitate orădeană, comentarii, atenţionări etc.

Adamutza's blog

Crazy little thing called...life

EFEMERIDE

Despre ce este şi ce nu este efemer || de Alina Gâdoiu

leneşrĂu's Blog ?

De cînd am ajuns un fel de rentier al amintirilor, am descoperit că şi dezamăgirile folosesc la ceva ...Acum pot doar să regret greselile pe care nu le-am comis.

Cu cărţile pe faţă

Dan-Liviu BOERIU

Ora lui Chifiriuc

Emisiunea radio realizată de Dumitru Chifiriuc la Radio Special şi Radio Mix FM Oradea

Singapore, pe româneşte

Obiceiuri, cultură, muzică

Lucian Cremeneanu

Site oficial, dar personal

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 41 other followers