Arhive lunare: mai 2010

50% Queen (Queen la Budapesta)

31 Luni mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ Un comentariu

Etichete

, , , ,

Queen în concert la Budapesta (26 octombrie 2008)

Queen trebuia să se stingă odată cu Freddie Mercury. A şi făcut-o pentru câţiva ani. Apoi, într-o şedinţă de spiritism, şi-a scuturat praful, şi-a pus perfuzii şi vocalist nou. A testat publicul cu un album live, cu piese vechi şi noi, apoi a făcut unul nou-nouţ („Cosmos rocks”) şi s-a pornit din nou la drum. La întrebarea „Cum a fost la Queen?” am evitat răspunsul câteva zile, aşteptând să mi se aşeze gândurile. Acum ştiu: a fost magic,  frustrant şi uşor dezamăgitor.

Continuă lectura →

My my my… Maitreyi

28 Vineri mai 2010

Posted by in Cronici teatru

≈ 2 comentarii

Etichete

, , , , ,

Richard Balint şi Mihaela Gherdan în „Maitreyi”, piesa care încheie stagiunea 2009 – 2010 a trupei Iosif Vulcan de la Teatrul de Stat Oradea. Joi, 10 iunie, Casa de Cultură a Sindicatelor. Intrarea gratuită.

Regizoarea bucureşteană Chris Simion a respectat toate etapele importante din cartea lui Mircea Eliade. N-a fost suficient, aşa că a ieşit o piesă de teatru documentar. A montat ingenios, dar n-a transmis emoţie. Nu cred că vina este a ei sau a actorilor. „Vinovatul” e tot Eliade. Esenţa poveştii dintre Alan şi Maitreyi nu stă în dialoguri, ci în discuţiile interioare ale englezului, în gândurile şi în mărturisirile sale intime. Iar o piesă de teatru constuită în mare parte din replici, superficiale în lipsa portantei intimităţii, e condamnată să transmită doar cuvinte. În aceste condiţii, apelarea la propriile amintiri este esenţială pentru spectator. Deşi, în anumite momente, piesa pare făcută tocmai pentru cei care nu au citit cartea.

Continuă lectura →

„Oraşul cu un singur locuitor”, de Mircea Stroe

26 Miercuri mai 2010

Posted by in Lansări de carte

≈ 7 comentarii

Etichete

, , , , , , , ,

Mircea Stroe, jurnalist şi scriitor

Mircea Stroe mi-a fost coleg la Pro TV Oradea. Un tip ordonat, riguros, pus mereu pe fapte mari şi dezvăluiri senzaţionale, genul de reporter care îţi intră pe geam după ce-l dai afară pe uşă. Venea primul la redacţie şi de multe ori era ultimul care pleca. Mergea noaptea la filmări ori de câte ori apărea o urgenţă. Părea însurat cu meseria de reporter şi o făcea cu un devotament rar întâlnit. Aproape în fiecare lună era primul la numărul de materiale realizate şi avea cele mai multe reportaje difuzate „pe Bucureşti”.

Spun „era” pentru că Mircea Stroe nu mai e reporter, deşi formaţia de jurnalist a rămas. Dispersarea echipei de la Pro TV Oradea, neadaptarea la alte proiecte şi anumite cutremure personale l-au echilibrat şi l-au transformat în opusul celui pe care îl ştiam. S-a lepădat de costum şi cravată, a renunţat la ideea de a face carieră prin ştiri vremelnice şi a început să creeze. Ba chiar să-şi expună sensibilitatea şi slăbiciunile, lucruri pe care le-a ascuns temeinic până atunci. Prima surpriză a venit acum câţiva ani când, foarte discret, şi-a lansat prima carte, o carte de iubire de la un capăt la altul. Ieri, 25 mai 2010, a lansat-o pe a doua – „Oraşul cu un singur locuitor”.

Continuă lectura →

Fotografia mea cu John Lennon

25 Marți mai 2010

Posted by in Foto

≈ Un comentariu

Etichete

,

De la stânga la dreapta - Danu Tarcea (prietenul meu din copilărie), John Lennon (a.k.a. Mariana, sora mea din copilărie până în prezent) şi eu (cu pălărie, puşcă şi curea lată). Anul aproximativ - 1979.

Paraziţii în Oradea, la Studfest (fotoreportaj)

22 Sâmbătă mai 2010

Posted by in Cronici concerte

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , , , , , , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

Paraziţii cântă întotdeauna foarte aproape de public, uneori chiar în contact fizic cu spectatorii. Pe o miniscenă înaltă de 40 de cm, Freaka a pus negativele şi a frecat discurile, iar Cheloo & Ombladon şi-au distorsionat cu intenţie şi bună ştiinţă microfoanele pe cântecele cele mai „succesive” (aşa s-a referit la cântecele de succes ale unei trupe un fost coleg de la radio, în direct pe post). Fanii supremi, cei care ştiu toate textele, au stat chiar la buza scenei şi au cântat non-stop. În spatele lor au dat din cap moderaţii, iar spectatorii mai cuminţi s-au bâţâit în restul sălii.

Continuă lectura →

Maşina timpului

20 Joi mai 2010

Posted by in Întâmplări

≈ 7 comentarii

Etichete

, , , ,

Conduc pe o ploaie nefirească în mijloc de mai, rece de 10 grade Celsius. Sunt pe cel mai prost drum din lume, cel dintre Oradea şi Satu Mare. La fiecare pas pândeşte o groapă plină cu apă noroioasă, pe care cauciucurile o împrăştie în toate direcţiile ca pe nişte blesteme. Maşinile vâjâie ude una după alta, trase de o aţă invizibilă. Nimeni nu are curajul să depăşească.

Dincolo de magazinul Real, pe marginea drumului, o bătrânică îmbrăcată în negru, culoarea bătrâneţii, face autostopul. Slabă, mică şi uşor adusă de spate din cauza frigului și a anilor mulţi, încearcă să oprească o maşină cu mâinile împreunate. Nu cere ajutor, îl imploră! Pe faţă are o peliculă fină de murdărie aruncată de maşinile care au ignorat-o în viteză. E o scenă dintr-un film alb-negru rusesc. Ştiu că n-o să dorm la noapte dacă o las în drum.

Continuă lectura →

Fotografia buclucaşă cu Dio

19 Miercuri mai 2010

Posted by in Interviuri

≈ 4 comentarii

Etichete

, , , , ,

Toată lumea rock-ului s-a întristat la auzul morţii lui Ronnie James Dio. Pentru cei care l-au cunoscut personal, dispariţia vocii de legendă a secolului XX e şi mai dramatică. Fostul meu coleg Daika Attila l-a întâlnit. Ba chiar de două ori. Mi-a repovestit momentele acelea într-o discuţie la o cană de ceai roşu de vanilie din Africa de Sud. Urmează un interviu cu un prieten.

Lucian Cremeneanu: Când ai avut prima întânire cu Ronnie James Dio?

Daika Attila: În 20 martie 1997, la Budapesta. Era prima lui sosire în Ungaria, cu trupa Dio. Înainte de concert a existat o sesiune oficială de dedicaţii. Oamenii şi-au adus la semnat albumele, cd-urile, casetele, biletele. Ronnie nu a plecat până nu a semnat la toată lumea. A durat mai mult de două ore. M-a frapat cât de amabil a fost. Te privea cu o oarecare veneraţie, în ideea că „omul ăsta mi-a cumpărat discul şi datorită lui eu trăiesc”.

„For Attila, The last in line” a scris Ronnie James Dio pe biletul de concert.

L.C.: Spune-mi, te rog, faza cu fotografia.

D.A.: Eram la concert împreună cu Tolea Poştovei, organizatorul Festivalului Top T de la Buzău (cel mai longeviv festival de rock din România, n.r.) . L-am rugat pe Ronnie să facem  o fotografie împreună. A fost instantaneu de acord. A fost un moment incredibil. După câteva zile, Tolea mi-a spus că s-a întâmplat ceva cu filmul şi că pozele s-au pierdut. Pe vremea aceea nu existau aparatele foto digitale.

L.C.: Durere mare?

Continuă lectura →