Cea mai bună mamă
Didi
Mi-a venit mama în vizită. Mama Mica e super. Este, aşa cum zic toţi fraierii, cea mai bună mamă. Păi de unde ştiu ei cum sunt altele? Să compari mamele între ele, e ca şi cum ţi-ai compara viaţa pe care o trăieşti acum cu alta. Nu ai cum, deoarece nu ai decât una. Mama Mica e obsedată de mingi, se joacă mai mult decât mine, fuge după pisici ca o panteră pe baterii, face figuri la mâncare (deci rămâne mai multă pentru mine) şi latră magnific. De la ea am învăţat să latru şi să fac ca lupu’, atunci când IMS pleacă de acasă. Azi dimineaţă, după ce măria sa ne-a lăsat singure, am intonat împreună, pe coridor, Hăulita de dor şi jale op. 23 în Ham minor, de s-au cutremurat pereţii şi vecinii. Pumnii pe care ni i-am auzit în uşă erau tot ai lui IMS, care doar se prefăcuse că pleacă, să vadă cum reacţionăm. Noi am tăcut, el a plecat de-a binelea, iar ce a urmat… Asta n-o să afle niciodată.
