Orgoliul împarte acelaşi corp cu noi, dar nu face parte din fiinţa noastră. Am toate motivele să cred asta. O dovadă este faptul că orgoliul nu are aceleaşi interese cu noi. Îşi urmăreste doar propriile satisfacţii, chiar dacă asta înseamnă să facă rău fiinţei gazdă. Adică nouă. Binele lui nu e sinonim cu binele nostru.
Avem, aşadar, un mare duşman în interior. Cine ni l-a dat sau de unde l-am cules nu ştiu. De la Dumnezeu nu e, căci El cică nu face greşeli. Pe cale genetică nu, deoarece nu s-a descoperit nici o genă a orgoliului. Prin contact sexual nu se ia. Nici prin apă nu se transmite. Nu e nici de la tv, nici de pe internet. De unde e?