Nu-i ceea ce pare
Blog de dog, by Didi
Blog de dog. Teribilă e viaţa la Beiuş! În cartier, nimeni nu circulă pe trotuar. Toată lumea merge pe stradă, pe drum, cum se spune aici. Oamenii, câinii, maşinile şi bicicletele circulă în armonie ca într-un film SF din care Terminator lipseşte. Pe lângă câinii golani de pe stradă, în fiecare curte e un câine privat. Toţi mă latră de parcă aş fi câinele lu’ Marilyn Manson. Când trec pe lângă porţile lor sunt “aclamată” din toate părţile şi pe toate vocile – răguşite, ascuţite, isterice, anemice etc. Una care are căţei mici a vrut chiar să mă muşte. M-a salvat IMS care a început să danseze step între noi. Dacă a fi mamă înseamnă să fii isterică, mai bine mă lipsesc. Şi aşa, m-a apucat o mâncărime sub coadă de-mi vine să-mi pun şmirghel pe limbă. Da, mă ling între picioare! Însă nu-i ceea ce pare.
