La un picnic cu Ronan Keating

•17 februarie 2012 • Scrie un comentariu

Pioneer Women's Memorial Park, decor de vis pentru concerte în aer liber.

O mamă stă pe iarbă și își alăptează nou-născutul. Două doamne despică o prăjitură de dimensiunea unui tort. Alte cîteva mii de oameni își savurează sandviciurile, salatele sau fripturile aduse de acasă. Se bea vin bun, iar aroma cafelei de după-amiază se simte pe ici, pe colo. Nimeni nu fumează. Evenimentul este smoke-free. Cîteva rațe sălbatice plutesc pe micul heleșteu de lîngă scenă, altele se plimbă relaxate printre oameni, scaune de picnic și genți termo-izolante. Deși pare hotărît să-și încheie socotelile cu ziua de azi, soarele mai are curiozitatea să arunce cîteva priviri curioase peste mica vale. E februarie și e vară. E pace deplină.

Suntem în Pioneer Women’s Memorial Park, parte a  Grădinii Botanice din Perth, Western Australia, care, la rîndul ei, face parte din superbul Kings Park, o imensitate de 400 de hectare de verdeață perfectă. Trebuie să înceapă din clipă în clipă An Evening On The Green, un concert la care cap de afiș este Ronan Keating. Atmosfera e atît de plăcută, încît aproape nu mai contează cine e pe scenă. Într-un astfel de decor l-aș putea asculta și pe Horia Brenciu.

citeşte mai departe

Gemenii balinezi băiat şi fată – o poveste adevărată

•13 februarie 2012 • Scrie un comentariu

În satul Ketewel din regiunea Gyanyar, Bali, o femeie a născut recent gemeni, băiat şi fată.  Evenimentul, care oriunde în lume este o mare bucurie (mai puţin în China, fireşte), a generat aici o reacţie opusă. Cazul a fost declarat “spiritual impurity” şi, drept urmare, ceremoniile religioase din sat au fost suspendate pe o perioadă de 42 de zile.

Toate templele satului au fost goale în timpul celor mai mari sărbători balineze - Galungan şi Kuningan. Menţionez că balinezii, oameni extrem de credincioşi, au aproape zilnic ceremonii religioase, de la care nu au voie să lipsească. Ceremoniile vor fi reluate abia la sfîrşitul perioadei de suspendare, cînd se va organiza un uriaş ritual de purificare.

citeşte mai departe

The Iron Lady – Doamna cu machiajul beton

•9 februarie 2012 • Scrie un comentariu

The Iron Lady, 2012

Academia Cremeneană de Film a decernat acum două zile premiul pentru machiaj.

Cînd am văzut prima dată promo-ul filmului The Iron Lady, m-am mirat cum naiba nu joacă Meryl Streep, singura pe care mi-o imaginam personificînd-o pe Margaret Thatcher. Abia la a doua vizionare a promo-ului mi-am dat seama că e chiar Meryl Streep. Iar după ce am văzut filmul, am acordat și premiul pentru interpretare feminină.

În schimb, doamnei regizor Phyllida Lloyd i-aș băga un pic mîna prin freză pentru exasperantele salturi prezent-trecut și pentru nedelicatețea de a ne arăta cu tot dinadinsul o Margaret Thatcher bătrînă, singură și bolnavă.

Perth

•5 februarie 2012 • Scrie un comentariu

Perth, one of the best places to live on Planet Earth

Prima mea întîlnire cu Pink Floyd

•25 ianuarie 2012 • 3 comentarii

Uneori, cînd ascult Pink Floyd, îi trimit un gînd de recunoștință omului prin care i-am descoperit. Nu l-am mai întîlnit de foarte mulți ani și nu cred că i-am mulţumit vreodată. O fac acum, cu două zile înainte să văd concertul “The Wall” al lui Roger Waters.

Era vară, aveam magnetofon de vreo doi ani, dar vraja tot nu i se spulberase. Kashtan-ul încă mirosea a nou. Tranzistoarele, motorul, carcasa de lemn şi plastic,  curelele de transmisie, toate creau împreună un cocktail olfactiv superb. Mirosul acela de sculă nouă pe care nu-l pot uita. Mă treceau fiori ori de cîte ori îl porneam de la butonul mare din stînga. Monstrulețul rusesc trimitea un bufnet discret în difuzoare și un fîsîit abia perceptibil, semn că e pregătit. Cu degetele nerăbdătoare, treceam banda prin dreptul capetelor de redare şi o înfășuram pe o rolă goală. Apoi apăsam și răsuceam butonul mare din dreapta. Vumetrele cu leduri verzi începeau să bată în ritmul anilor ’80, iar camera și lumea mea erau inundate instant de un potop de sunete și senzații. Modern Talking și CC Catch făceau legea pe atunci. Sandra era cea mai simpatică mutriță din show-biz, iar Samantha Fox și Sabrina jucau curent în toate visele mele erotice.

citeşte mai departe

Scissor Sisters live in Bali

•8 ianuarie 2012 • 6 comentarii

Concertul Scissor Sisters, la care am fost azi noapte (7 ianuarie 2012) în Hard Rock Cafe Bali, a fost dovada perfectă că e bine să acorzi întotdeauna a doua şansă. Prima melodie pe care am auzit-o de la ei, în 2004, a fost “Comfortably numb“, un cover după hitul Pink Floyd. Ca fan Floyd, m-a durut stomacul cînd am auzit cum a fost maltratat originalul. I-am înjurat aprig, mai abitir ca o galerie de fotbal, deşi am citit că lui Roger Waters i-a plăcut remixul. Cu toată supărarea iniţială, am avut, totuşi, curiozitatea să ascult întreg albumul. Impresia generală a fost pozitivă şi le-am dat credit. De parcă mare nevoie aveau ei de creditul meu.

Nu m-am dus la concert ca un fan, ci din curiozitate. Hard Rock Cafe a fost arhiplin de cunoscători, mare parte din ei supăraţi pentru că fuseseră ţinuţi afară două ceasuri din pricina probelor de sunet începute cu întîrziere. Aşa le trebuie naivilor! Cine a mai văzut concert de club să înceapă la 9? Şi mai ales în Bali, unde totul începe cu un delay regal! Eu am ajuns cu puţin înainte de miezul nopţii, am cumpărat biletul cu discount de la o domniţă care se plictisise de aşteptat şi vroia acasă, am intrat fluierînd şi, peste doar 20 de minute, a început show-ul.

citeşte mai departe

Cremeneanu.com în 2011

•1 ianuarie 2012 • Un comentariu

Zice statistica despre cremeneanu.com:

“The concert hall at the Syndey Opera House holds 2.700 people. This blog was viewed about 23.000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 9 sold-out performances for that many people to see it.”

Uau! Sală plină! Sunt onorat. Vă mulţumesc tuturor care aţi prins bilet în 2011. La mulţi ani pentru 2012!

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 32 other followers