Discuţie pe messenger între mine şi o domnişoară:
Eu: – Te-am citit. Frumos eseu… de suflet…
Ea: – Să o iau în sensul bun?
Eu: – Păi care e sensul rău?
Ea: – Nu ştiu… Dar nu unul pozitiv.
Eu: – Ce întrebare de femeie mi-ai pus!
Ea: – În fine… nu contează…
Eu: – Ce e negativ în ce ţi-am scris?
Ea: – Nu e. Exprimarea mea a fost greşită, să spunem aşa…
Eu: – Nu mă aşteptam la un asemenea răspuns. Absolut derutant.
Ea: – Mda, specific mie.
Eu: – O să pun convorbirea asta pe blogul cu prostii, fără să dau nume, fireşte…
Ea: – Să nu faci asta! Eşti error!
Eu: – Ba da!
Ea: – Ba nu! Mă opun categoric!
Eu: – Ba da, căci numai aşa îţi vei da seama ce replică stupidă mi-ai dat la un lucru absolut pozitiv.
Ea: – Da’ nu e stupidă de loc. Replica ta (Frumos eseu… de suflet…) putea să fie ironică. Nu aveam de unde să stiu.
Cine găseşte conotaţia negativă în replica mea de început va primi un premiu. Menţionez că nu am folosit niciun emoticon care să sugereze o eventuală ironie.
TEXTE, FAZE SI POVESTI 
Numai daca tii cu tot dinadinsul, poti sesiza o ironie. 🙂 Poate fata nu credea in textul ala si atunci putea intelege ca faci misto…
Zic si io, parere de femeie. 😀
ApreciazăApreciază
Şi eu mi-am pus problema asta. Chiar mi-a trecut prin cap că are tare puţină încredere în textul ei (frumos, de suflet) şi de aceea m-a suspectat de ironie. Sau am eu faimă de super ironic?
ApreciazăApreciază
Poate ca a perceput-o ca ironie din cauza punctelor de suspensie. Si eu as scrie ceva ironic tot cu „…”. In orice caz, replicile in scris pot fi interpretate total diferit fata de unele verbalizate, asa ca ii dau dreptate cand spune „nu aveam de unde sa stiu”.
ApreciazăApreciază
Nimeni nu a reuşit să găsească conotaţia negativă. Şi ştii ce e şi mai amuzant? Faptul că acum, la 6 ani de la faza respectivă, nici nu-mi amintesc cu ce domnişoară am avut conversaţia. 🙂
ApreciazăApreciază