Etichete
See you tomorrow!
25 Duminică apr. 2010
Posted in Foto
25 Duminică apr. 2010
Posted in Foto
Etichete
24 Sâmbătă apr. 2010
Posted in Prostii
Etichete
23 Vineri apr. 2010
Posted in Cronici concerte
Etichete
2010, Casa de Cultură Arlus, Concerte, David Bryan, Florian Chelu, Oradea, Rock Filarmonica Oradea
Instituţia de muzică şi cultură orădeană şi universală Florian Chelu îşi continuă obsesiva muncă de împletire a două măsuri din Bach cu sonete lui Shakespeare. Mereu nemulţumit şi frustrat de faptul că valoarea muncii sale nu este recunoscută (încă), muzicianul parcă rătăcit în timpurile noastre se încăpăţânează să-şi ducă la bun sfârşit proiectul muzical.
Acum câteva ore m-am întors de la lansarea unui nou cd (Sonetele 51 – 75). În decorul auster al Casei de Cultură a Municipiului (Arlus), Florian Chelu îşi aştepta ultimii invitaţi. M-a salutat cu „Cristos a înviat!”, mi-a strâns mâna şi m-a poftit în sală. După care s-a urcat pe scenă. Trei oameni pe scenă şi doar 42 în public (cu tot cu sunetist şi cei doi cameramani).
23 Vineri apr. 2010
Posted in Editoriale 7 Seri
Etichete
Vreme românească, mohorâtă. Trafic aglomerat. Ora 4 după-amiază. Piaţa Decebal. Semafor. Cerşetor.
– Dai un leu? mă întreabă copilul de 10 ani.
Sunt primul în coloană. Semaforul mă priveşte plictisit şi roşu. Sunt în dispoziţie mesianică şi am chef de pilde. Cobor geamul şi îi ofer o lecţie de succes în viaţă:
– De ce îmi ceri bani pe gratis?
– Cum adică? face puştiul ochii mari.
23 Vineri apr. 2010
Posted in Editoriale
Etichete
2010, Blue Monday, Concerte, David Garfield, Filarmonica de Stat Oradea, Mezzoforte, Oradea
În seara de 22 noiembrie, în vreme ce la noi se deschideau urnele, grupul islandez Mezzoforte cânta la Budapesta. A doua zi, dis-de-dimineaţă, membrii grupului s-au urcat în maşină şi au plecat spre Oradea, pentru concertul de la Filarmonica de Stat. Au făcut exact traseul invers pe care îl facem noi de 20 de ani, pentru a vedea concerte mari şi bune.
Muzica a început să vină la noi. E fascinant să ieşi din casă, să mergi 10-15 minute şi să vezi o trupă mare. Să nu mai călătoreşti ore în şir cu maşina sau avionul. Am trăit prima dată senzaţia asta anul trecut, când i-am văzut pe David Garfield & The Cats în Blue Monday. Dar, pentru ca muzica să vină în continuare la noi, trebuie să-i dăm bani. Iar la capitolul acesta intrăm într-un cerc vicios.
Trupa sau artistul are un onorariu, la care se adaugă transportul dus-întors, cazarea şi masa artiştilor, instalaţia de sunet şi lumini, chiria sălii şi promovarea evenimentului. Cu taxele către stat se ajunge la o sumă care nu poate fi recuperată doar din bilete. Ar rezulta un bilet prea scump, cu mult peste pragul psihologic dintr-un oraş de provincie.
Aici intră în ecuaţie sponsorii, fără de care, deocamdată, nu se poate aduce o trupă mare în Oradea. Astfel, biletul ajunge la o valoare acceptabilă. La Mezzoforte, spre exemplu, a costat 50 de lei (12 euro). Un preţ mic pentru o trupă atât de mare.
Avem o şansă. Suntem aproape de Budapesta, unde vine să cânte toată lumea bună. Cu negocieri abile, artiştii pot fi „agăţaţi” pentru o cântare la Oradea. Începutul a fost făcut deja. Trebuie doar ca noi să nu credem în actele de cultură gratuite şi să plătim bilet. Dacă nu exploatăm şansa asta, vor profita de ea Clujul, Timişoara sau Aradul.
P.S. Despre cele de mai sus am vorbit, pe scurt, în prezentarea concertului Mezzoforte. O fată care are blog, absolventă de jurnalism, a sintetizat magistral discursul meu într-o singură propoziţie: „Concertul a fost prezentat, cu tot cu bâlbe, de Lucian Cremeneanu.” E vreun mogul care vrea s-o cumpere?
12 Luni apr. 2010
Posted in Foto