Mircea Stroe mi-a fost coleg la Pro TV Oradea. Un tip ordonat, riguros, pus mereu pe fapte mari şi dezvăluiri senzaţionale, genul de reporter care îţi intră pe geam după ce-l dai afară pe uşă. Venea primul la redacţie şi de multe ori era ultimul care pleca. Mergea noaptea la filmări ori de câte ori apărea o urgenţă. Părea însurat cu meseria de reporter şi o făcea cu un devotament rar întâlnit. Aproape în fiecare lună era primul la numărul de materiale realizate şi avea cele mai multe reportaje difuzate „pe Bucureşti”.

Spun „era” pentru că Mircea Stroe nu mai e reporter, deşi formaţia de jurnalist a rămas. Dispersarea echipei de la Pro TV Oradea, neadaptarea la alte proiecte şi anumite cutremure personale l-au echilibrat şi l-au transformat în opusul celui pe care îl ştiam. S-a lepădat de costum şi cravată, a renunţat la ideea de a face carieră prin ştiri vremelnice şi a început să creeze. Ba chiar să-şi expună sensibilitatea şi slăbiciunile, lucruri pe care le-a ascuns temeinic până atunci. Prima surpriză a venit acum câţiva ani când, foarte discret, şi-a lansat prima carte, o carte de iubire de la un capăt la altul. Ieri, 25 mai 2010, a lansat-o pe a doua – „Oraşul cu un singur locuitor”.

Lansarea de la Casa de Cultură a Municipiului i-a adunat pe câţiva dintre oamenii apropiaţi lui Mircea. Criticul de artă Ramona Novicov, unul dintre cei care au citit cartea în manuscris, a spus că a-l însoţi pe Mircea în lectură este o adevărată aventură. I-au plăcut fraza fluentă şi cadenţa interioară bună. Scriitorul şi jurnalistul Miron Blaga consideră lucrarea un roman deschis, cu interpretare liberă şi descrie personajul principal drept un alter ego al autorului, care trăieşte drama inadaptării. Finanţatorul cărţii, beiuşeanul Ioan Degău (considerat un adevărat Mecena de când s-a retras din viaţa publică), a declarat că a finanţat cartea fără nicio ezitare şi că o aşteaptă deja pe următoarea.

Copleşit de emoţii, autorul le-a mulţumit tuturor, uitând că principalul merit pentru întâmplarea artistică este al său. Felicitări, Mircea!

Această prezentare necesită JavaScript.