Etichete
Acesta a fost al meu – Ericsson GH198. Second hand, fireşte. Antena de cauciuc putea fi folosită pentru auto-apărare. Când am văzut că ecranul şi tastele se luminează în verde aproape am leşinat de emoţie. Când mi-a sunat prima dată în public eram în tramvai. L-am scos din buzunar cu o combinaţie de jenă şi mândrie, iar oamenii m-au privit ca pe un extraterestru.
Update! După atâţia ani de invenţii, progres tehnologic şi miniaturizare am un telefon de aceeaşi dimensiune şi aceeaşi greutate. Nu e ciudat?
aveau cel mai bun semnal
ApreciazăApreciază
Nu era suficient semnal în eter pe vremea aia cât putea prinde ăsta.
ApreciazăApreciază
Primul meu telefon a fost un Maxon MX-6804, second. Antena externa imi asigura semnal pe munte, pe vremea cand acoperirea la connex era precara
ApreciazăApreciază
Ericsson T29S a fost primul telefon. Desi avea o jumatate de antena externa, mai cadea semnalul, in rest nota 10. Inca cred ca il mai am pe undeva.. s-ar putea sa-l duc la reesapat intr-o zi. For the old time sake!
ApreciazăApreciază
Vlad, eşti tare! Ai început cu un telefon de top! Am visat la el o perioadă, dar mai mult de un T18 nu mi-am permis. T18 a fost ţeapa mileniului pt mine – a costat 420 de mărci, s-a stricat dupa 3 luni, l-am reparat cu 600.000 de lei şi apoi l-am vândut cu un milion.
ApreciazăApreciază
😀 Asta cu telefonul trebuie să o fac leapşă şi la mine pe blog.
Primul meu telefon a fost un Alcatel – One Touch Easy parcă. Nu mai ştiu în ce an însă…
ApreciazăApreciază
si al meu a fost un Ericson si am ramas fidel marcii dar ca si primul nu au fost cu toate facilitatlile si meniurilor in plus nu prea folosesc mobilul doar pt convorbiri si eventual mesaje
ApreciazăApreciază