Desen de Roxana Moraru (velobello.wordpress.com)

Acum două luni mi s-a furat bicicleta. Cum fapta s-a petrecut taman în ziua în care s-a anunţat că salariile bugetarilor vor fi hăcuite cu 25%, mi-a fost jenă să apelez la poliţie. M-am consolat cu ideea că, probabil, hoţul a avut mai multă nevoie de ea decât aveam eu. Ieri am citit un anunţ în Jurnal Bihorean („Am găsit o bicicletă lângă aeroport”) şi am sunat să întreb dacă nu cumva bicicleta era roşie. Nu era. Am aflat, în schimb, povestea anunţului din ziar. M-a amuzat tare.

Bărbatul care a dat anunţul circula cu maşina în zona aeroportului. A văzut o bicicletă ce părea abandonată într-un şanţ. A oprit şi a cercetat împrejurimile. Nici ţipenie de om. S-a temut că o fi avut loc un accident, iar biciclistul zace pe undeva, prin iarbă. L-a căutat, dar nu l-a găsit. Atunci a luat bicicleta, a pus-o în maşină, a dus-o acasă, iar a doua zi a dat anunţul în ziar. După vreo două săptămâni, proprietarul bicicletei l-a sunat şi a venit să şi-o recupereze.

Ce se întâmplase? Absolut nimic. Biciclistul face deseori jogging în zona aeroportului. În ziua respectivă şi-a lăsat bicicleta, ca de obicei, pe marginea şanţului şi s-a pus pe alergat. La întoarcere, nemaigăsind-o, a crezut că i-a fost furată.

Omul care a găsit-o a vrut să facă un bine şi a făcut mai degrabă un rău. Proprietarul bicicletei a crezut că s-a întâmplat ceva rău, dar, de fapt, se întâmplase ceva bun. Amândoi aveau dreptate pe jumătate.

Lucian Cremeneanu