Etichete

, , , , , , ,

Această prezentare necesită JavaScript.

Joi seara citeam cronica filmului Morgen în Academia Caţavencu şi mă întrebam când o să am ocazia să-l văd. Habar n-aveam că se va întâmpla chiar… morgen. A doua zi, Adela Lazăr m-a sunat să mă invite la premiera de la Salonta, a treia după Bucureşti şi Cluj. O experienţă excelentă! Am văzut filmul, l-am cunoscut pe regizor şi am stat la masă câteva ceasuri cu o parte din actorii filmului, mulţi dintre ei orădeni de la Teatrul de Stat. Pe lângă asta, era cât pe ce ca actriţa din rolul principal să stea lângă mine în timpul proiecţiei. Era prea de tot!

Morgen generează o mulţime de subiecte de discuţie. Ne-am dat seama de asta după vizionare, în timp ce-l analizam la masă, ţinându-ne de halbe. Filmul trece repede şi lasă urme adânci. Dă târcoale cu fineţe realităţii, dar îi lasă spectatorului sarcina de a o judeca. Îmbină normalul cu anormalul într-un mod teribil de asemănător cu vieţile noastre. Are câteva scene memorabile şi vreo 2-3 replici greu de uitat. Morgen te face să realizezi cât de jignitoare la adresa rasei umane este ideea de graniţă şi să te întrebi al cui bine îl vrea, de fapt, sistemul.

Hatházi András de la Cluj şi-a făcut rolul cu lejeritatea ardeleanului care îşi cunoaşte foarte bine drumul şi îşi stabileşte singur viteza de deplasare şi gândire. Orădeanca noastră basarabeancă Elvira Platon Râmbu şi-a pus foarte uşor pe faţă nefericirea obligatorie a femeilor din mediul sub-rural, având de furcă mai mult cu dialectului local. Însă cel care m-a trecut prin toate stările a fost actorul turc Yilmaz Yalcin. De la milă şi simpatie la teamă, duioşie, disperare, repulsie sau revoltă. N-am înţeles o iotă din ce a spus, iar după 10 minute de strădanii mi-am dat seama că nici nu trebuia. Filmul, care se ia la trântă serios cu ideea de comunicare în condiţii de hăis-cea lingvistic, te pune în situaţii uşor de întâlnit în viaţa reală.

Marian Crişan e o persoană deosebit de agreabilă. Are un suflet deschis şi e doldora de bun simţ. E genul de om care îşi foloseşte opera nu pentru a epata, ci pentru a se bucura de ea şi pentru a-i bucura pe alţii. Lansarea de la Salonta a fost una de suflet. Regizorul a fost o gazdă primitoare pentru o sală plină de oameni care n-au călcat de ani buni într-un cinematograf. A făcut asta pentru a aduce un omagiu unor locuri pe care nu i le va scoate nimeni din inimă. Iar pentru Salonta, proiecţia filmului, ca şi filmarea sa, de altfel, a fost cel mai mare eveniment local din ultimii ani.

Morgen poate fi văzut din multiple motive. Alegeţi-vă unul şi mergeţi la cinema!

Lucian Cremeneanu