Adriana Vesa

Guest post de Adriana Vesa

Guest post de Adriana Vesa

O după-amiază obișnuită într-un orășel american. Oamenii ies din tren grăbiţi. Câțiva intră în restaurantele risipite pe lângă stația de tren. Cei mai mulţi își recuperează mașinile parcate și demarează spre casă. E cald, soarele strălucește puternic, iar cicadele fac un zgomot asurzitor.

În restaurantul cochet de peste drum de gară intră puțini oameni la ora asta. Clienții fideli ai localului – doamne trecute, învelite în blănuri, care miros vag a parfum și naftalină și domni cu bastoane, care comandă salate israeliene şi pește la grătar pentru a-şi îndrepta colesterolul – vin abia spre seară.

Prin ușa restaurantului pătrunde un client nou. Bărbatul are pielea smeadă, părul negru și lung legat într-o coadă și ochi care arată limpede că se trage din Ţara Soarelui Răsare. Cele două ospătărițe îi aruncă o privire scurtă, după care continuă să vorbească nestingherite între ele în limba lui Eminescu și a lui Topârceanu:

– Și așa dragă, i-am spus că nu am venit din Cluj tocmai până la New York să stau acasă într-una. Pe mine să mă scoată în oraș, că altfel îi dau papucii urgent! Și să mai termine cu mersul la bar de unul singur!

– Bine i-ai spus! Ce tupeu pe el!

Bărbatul, se aşează la masa de lângă fereastră şi le priveşte cu o uşoară mirare pe chip. Își scoate telefoanele și tableta din geanta de piele maronie şi le butonează o vreme. La un moment dat, sătul de aşteptare, se întoarce către ospătărițele care încă n-au terminat de sporovăit şi le spune pe graiul lor:

– Nu vă supărați, o sticlă cu apă minerală aș dori. Rece!

Femeile întorc încet capul către bărbat, nefiind sigure că au auzit bine. Cu ochi aproape exoftalmici, una dintre ele întreabă uşor ezitant:

– Cu gaz sau fără?

– Fără. Și, dacă se poate, un meniu vă rog, continuă japonezul în cea mai curată limbă română.

Tipa dispare. Cealaltă reuşeşte într-un târziu să-şi revină din stupoare. O întrebare uriaşă, ce i se poate lesne citi pe faţă, îi iese pe gura rămasă deschisă de secunde bune:

– Da’ dumneavoastră de unde sunteți?