Era trecut de miezul nopţii, se făcuse rece în restaurant, iar cineva lăsase uşa deschisă. M-am ridicat s-o închid. O femeia abia intrată a ridicat mâna: „Adu-mi meniul şi un pahar cu vin!”

Am luat un meniu de pe o masă alăturată, l-am deschis şi i l-am înmânat profesional, zâmbind. „Doriţi vin alb sau roşu?” Apoi am trimis un ospătar să i-l ducă. Mai târziu, când m-a văzut plecând, şi-a cerut scuze pentru confuzie.

„A servi e arta supremă”, spunea un personaj din La vita e bella. Am dat de atâtea ori citatul, încât începe să mi se întâmple.

Lucian Cremeneanu