Duminică. Mă trezesc cu poftă de paste. Primul restaurant. După 5 minute de aşteptare, trece ospătarul: „În trei minute vin!” Nici după cinci nu vine, aşa că plec. Următorul restaurant. Pe uşă scrie „Deschis”. Trag de mâner… Închis.
Încerc o pizzerie. Vreau paste. „Durează 45 de minute”, zice ospătara. „De ce?” „Avem multe comenzi pentru pizza la domiciliu.” Plec.
Ajung la supermarket. La raionul de mâncare gata gătită, zero paste. Văd piure. „E făcut din cartofi sau…” „Da”, răspunde vânzătoarea. „… sau fulgi?” îmi termin întrebarea. „Am spus DA!” se răsteşte. L-am mâncat cu şniţel, în tăcere. Fi-mi-ar de bine!
CREMENEANU.COM 