“Mă uit ce tânără şi frumoasă eram”, mi-a scris o apropiată şi îndepărtată prietenă, care se pierduse într-o seară printre fotografii. Cât de greu ne împăcăm cu trecerea timpului! Mai ales femeile!

Ar trebui ca la 20 de ani să avem fotografii înfăţişându-ne la 40 de ani. La 40 de ani, să avem poze de la 60. Iar la 60 de ani, să privim imagini cu lespedea personală.

Aşa am fi, în sfârşit, copleşiţi de mulţumire. O mulţumire neumbrită de frustrări şi regrete, plină de bucuria clipei. Căci niciodată nu vom fi mai tineri şi mai frumoşi decât astăzi.

Lucian Cremeneanu