Îi auzeam tocurile ritmice în spate, pe trotuarul ud. Păşea sigură, parcă grăbită, dar păstra constantă distanţa faţă de mine. Am pornit imaginatorul: cam 30-40 de ani, glezne subţiri, fustă elegantă, categoric cu păr lung şi, după lungimea pasului, maxim 1.60 înălţime.

Curând, jocul s-a transformat în pariu cu mine însumi. Curiozitatea a învins şi am întors capul. Nu tocuri, nu glezne subţiri, nu fustă, nici păr lung. Greşisem tot!

Bărbatul, pe la 60 de ani, avea fâş, chelie amplă, nas borcănat şi ochi liniştiţi. Paşii lui feminini m-au depăşit, lăsând în urmă abur de vodcă. Era frig şi seară.

Lucian Cremeneanu