Adormisem. Am auzit-o ca prin vis intrând în casă. Câteva tocuri pe gresie… uşa de la baie trântită neglijent, ca de obicei… apa de la robinet… Mai târziu, uşa dormitorului, deschisă furtunos, m-a trezit de-a binelea. Dar am rămas nemişcat, cu ochii închişi.

A dat câteva ture în jurul patului, apoi am auzit scârţâitul care-i anunţa fundul pe saltea. Curând începu să gâfâie, să scâncească uşor şi să geamă sacadat. Făcea asta uneori, parcă special să mă trezească, să mă provoace. Apoi l-am auzit şi pe el!!!

Nu am întâlnit-o niciodată. Ne despărţeau un tavan şi o duşumea. Şi el.

Lucian Cremeneanu