“Eu nu mai ţin porcăria asta în casă”, tună bărbatul. Apoi decretă: „O scot la vânzare!” Nu-l înmuiară nici rugăminţile, nici lacrimile soţiei. Duminica următoare era deja în piaţa de vechituri. Cerea 100 de lei pe măsuţa veche de lemn.
După prânz, se întoarse triumfător. „Poftim”, rânji în timp ce îi puse consoartei în palmă milionul vechi. Femeia ieşi tăcută din cameră.
Era exact aceeaşi hârtie pe care i-o dăduse vineri unui amic pentru ca să-i răscumpere măsuţa din piaţă. Acum mai trebuia doar să-i găsească un nou loc, într-o altă casă, singurului obiect care îi rămăsese din copilărie.
CREMENEANU.COM 
În puţine cuvinte descri multă tristeţe.
Fată deşteaptă, dar mai bine îşi găseşte şi ea loc lângă măsuţă. Propune-i!, iar eu ofer o cafea. Să fie un final mai vesel.
ApreciazăApreciază
Să sperăm că cele de mai sus nu s-au întâmplat niciodată. Dar pieţele de vechituri sunt pline de poveşti, unele chiar neîntâmplate.
ApreciazăApreciază