Miezul nopţii îl prinse în drum spre casă. O siluetă blondă păşea spre el stingheră. „Ce minunat e să trăieşti într-un oraş prin care femeile pot umbla sigure noaptea pe stradă” îşi zise. Gândul îl umplu de bucurie.

O privi scurt înainte de a se intersecta. Femeia îşi feri ochii în întuneric. Vru să întoarcă capul după ea, dar o pocnitură în ceafă îl lăţi pe trotuar. Mai simţi doar cum portmoneul şi telefonul mobil îl părăsesc.

A stat în spital două zile şi două nopţi. Nopţi în care, prin oraş, femeile continuau să umble în siguranţă singure pe străzi.

Lucian Cremeneanu