Eram acum câţiva ani la celebrul cabaret Lido de pe Champs-Élysées, aşteptam să înceapă un spectacol. Nimerisem la masă cu un cuplu de berlinezi pensionari aflaţi în excursie culturală prin Paris. „Ai fost vreodată în Berlin?”, m-au întrebat. „Nu”. „Ar trebui să vii. E foarte frumos. Ştii, e singurul oraş din Europa care are două opere”. „Cum aşa?”, am replicat. Dar, exact în clipa în care puneam întrebarea, m-a pocnit şi răspunsul, cât se poate de logic, de altfel. În timpul în care oraşul a fost împărţit de zid, fiecare jumătate a avut propria operă. Iar după reunificare Berlinul s-a trezit că are două!

Atunci am realizat că şi eu trăiesc într-un oraş cu două teatre. În Oradea, Trupa Iosif Vulcan şi Trupa Szigligeti Ede sunt, de fapt, două teatre care împart aceeaşi clădire. Dar, din cauza barierei de limbă, eu nu am acces decât la unul. Ca mine, mulţi alţii. Însă acum câţiva ani, la teatru s-a montat o instalaţie de titrare în limba română a replicilor, ceea ce deschidea şi publicului român calea spre spectacolele secţiei maghiare.

Cât timp a existat şi un om de P.R. special pentru publicul nevorbitor de limba maghiară (Flavius Bunoiu) primeam informaţii despre activitatea şi spectacolele trupei. Dar, după ce colaborarea dintre ei s-a încheiat, s-a aşternut din nou liniştea. Şi iar am uitat că locuiesc într-un oraş cu două teatre. Până de curând eram incapabil să dau un singur nume de spectacol din actuala stagiune a secţiei maghiare.

Dar lucrurile par să se schimbe. Acum ştiu cel puţin un titlu. Săptămâna trecută, trupa Szigligeti Ede a anunţat într-o conferinţă de presă o nouă premieră. Piesa „Clasa noastră”, scrisă de autorul şi criticul polonez Tadeusz Slobodzianek, va fi pusă în scenă de regizoarea orădeancă la origine Anca Bradu. Un spectacol în 10 personaje, structurat sub forma a 14 lecţii, cu un text despre care regizoarea spune că nu acuză, ci îndeamnă la salvare prin iubire.

Va fi primul spectacol al secţiei maghiare la care voi participa şi vă mărturisesc că abia aştept. Voi explora acel „al doilea teatru” din oraşul meu care până acum mi-a fost inaccesibil. Îi voi vedea în sfârşit pe Gajai Ágnes, Fodor Réka, Szotyori József, Kiss Csaba şi pe ceilalţi actori pe care îi ştiu doar din fotografiile expuse pe hol. Poate voi găsi, în sfârşit, emoţia pe care nu prea o mai găsesc în teatru. Premiera se joacă vineri, 20 martie, de la orele 19:00.

„Clasa noastră” este un spectacol despre tensiunile inter-etnice dintre evrei şi polonezi în vremurile războiului, în viziunea unui scriitor polonez născut în Siberia, montat la Oradea, cu actori maghiari şi regizor român. Asta dacă mai era nevoie de încă o demonstraţie că multi-culturalismul este esenţa spaţiului pe care îl populăm. Cu cât vom înţelege mai repede asta, cu atât ne va fi mai bine tuturor. Sper ca şi publicul să fie la fel de multi-cultural. Vă invit la spectacol. Meghìvlak benneteket az előadàsra!

Lucian Cremeneanu