Aşteptam în maşină. O fetiţă de vreo 10 ani, cu faţa murdară, s-a oprit lângă geam şi mi-a cerut un leu. Am dat din cap a refuz. Nu s-a supărat, nici încruntat. A zâmbit, şi-a pus un deget peste buze şi mi-a trimis o bezea. Apoi a plecat. Era frumoasă.

Imediat m-au apucat regretele. Nu-i dădusem nimic, dar mă cadorisise cu o bezea şi un zâmbet minunat. Am pornit maşina şi am ajuns-o din urmă. I-am întins un leu de hârtie. L-a luat şi l-a pupat:

– Să-ţi dea Dumnezeu mai mulţi, mi-a urat cu ochi luminoşi.

Am râs amândoi.

Lucian Cremeneanu