În Oradea s-au făcut multe în ultimii ani, recunoaşte asta până şi un pesedist. Bune, rele, drepte, strâmbe, s-au făcut. Graba, justificată de accesarea fondurilor nerambursabile, de dorinţa de a arăta că se poate sau de prea lunga perioadă de stagnare a oraşului, a dus şi la decizii pripite, la lucrări îndoielnice şi critici vehemente. Dar aceeaşi viteză în care s-au făcut modificările de peisaj a mai generat ceva interesant: brusc, orădenii s-au trezit că locuiesc în cel mai frumos oraş din România. Dar oare chiar aşa o fi?

Reţelele sociale sunt mediul perfect pentru exagerări şi defăimări, pentru clasamente şi topuri de tot felul, pentru declaraţii bombastice, pentru răspândirea de fotografii şi filmuleţe hiperbolizante. Patru oameni care stau la bere pot face una-două un top, iar cel mai treaz dintre ei poate scrie un articol cu titlul „Oradea, aleasă unanim cel mai frumos oraş din România!”. Iar lucruri ca acesta se cam întâmplă. Ne-am aprins atât de tare cu frumuseţea recentă a oraşului încât ne comportăm ca nişte părinţi isterici care arată oricui poza copilului: „Spuneţi, nu e ăsta cel mai frumos copil din lume?”.

Aruncarea Oradiei în lupta frumuseţii cu celelalte oraşe cu istorie şi greutate din România (Cluj, Sibiu, Braşov sau Iaşi) poate avea acelaşi efect cu trimiterea celei mai frumoase fete din cartier la concursul Miss România. Fata s-ar putea întoarce cu aura ciobită, cu încrederea în propria-i frumuseţe şifonată şi plină de regret că n-a stat acasă, unde putea fi regină pe viaţă. Căci da, Oradea s-a înfrumuseţat, dar comparaţia cu oraşele de mai sus nu o avantajează prea tare deocamdată. Iar cei care călătoresc prin ţară cu ochii deschişi ştiu asta.

Oradea nu înseamnă doar Piaţa Unirii, Palatul Vulturul Negru sau Palatul Baroc. Oradea mai înseamnă şi câteva sute de clădiri neîntreţinute, cu faţade dărăpănate, zeci de străzi denivelate de la un capăt la altul, cu spaţii verzi pe care parchează maşini, cu mizerie aruncată la întâmplare, cu tomberoane sparte care răspândesc mirosuri pestilenţiale, cu apusuri superbe învăluite în arome de fermă porcească. Până la „cel mai frumos oraş din România” e cale lungă şi mă tem că renovarea clădirilor nu-i suficientă. Mai trebuie renovate şi mentalităţile, comportamentul civic sau nivelul de civilizaţie.

Nu cred în topurile făcute din dragoste. Sunt subiective, irelevante şi, mai ales, vremelnice. Nu cred nici în fotografiile artistice făcute din unghiuri alese cu grijă. Nu cred nici în titlurile de tip „cel mai, cea mai”. Nu trebuie să locuim în cel mai frumos oraş din România, ci în cea mai frumoasă Oradea care a existat vreodată. Cred că asta ne va fi suficient.

Lucian Cremeneanu