Etichete

, , , , , , , ,

Hai să fim sinceri! Cu tot ”noul val” al cinematografiei, cu toate premiile și laudele internaționale, o bună parte din public strâmbă din nas când vine vorba de pelicule românești. Principalele reproșuri: sunt triste, chiar depresive, întunecate, plictisitoare, neamuzate, fără happy-end…

Dorința de entertainment nu e foarte satisfăcută de către filmele românești recente. Pentru a rezista în sală până la sfârșit, publicul trebuie să fie răbdător, matur și binișor antrenat intelectual.

Dimineața care nu se va sfârși” este regizat de un om din afara sistemului, preotul Ciprian Mega, păstor al comunității românești din Cipru. Prin natura meseriei lor, preoții au acces direct la unele povești de viață de neînchipuit – drame personale, păcate îngrozitoare, suferințe de nedescris…

Pe baza unei astfel de povești adevărate, părintele-regizor a scris scenariul, a adunat actorii, a mobilizat diverse resurse doar de el știute și s-a apucat de filmări. Acolo, în Cipru. Apoi a început să câștige premii.

Față de alte filme românești recente, ”Dimineața care nu se va sfârși” iese în evidență prin narațiunea simplă, fără pretenții de genialitate, limpezimea scenariului și un firesc al dialogurilor de care îmi era dor. O româncă (Ela Ionescu) se prostituează în Cipru, în timp ce mama ei îi crește fetița în țară.

Dimineața

Drama femeii se amplifică pe zi ce trece, iar interacțiunea cu ambasadorul României în Cipru (excepțional portretizat de Ovidiu Crișan) nu face decât să îi adâncească suferința. Modulele dramei personale prin care trece eroina sunt dezvăluite treptat și pot fi ușor extrapolate asupra unei întregi nații.

Pelicula are un discurs mult mai puțin religios decât mă așteptam, având în vedere meseria de bază a lui Ciprian Mega. Ba chiar aruncă un ochi critic asupra Bisericii Ortodoxe. Este o frescă tăioasă și exactă a României făcută de la distanță, de acolo de unde adevărul se vede mai limpede, o poveste spusă simplu și frumos, în ciuda dramei care se amplifică într-una.

În timpul vizionării de gală de la Cinema Palace din Lotus Center Oradea (ce nedrept să fie sala pe jumătate goală!) i-am simțit alternativ la conducere când pe scenaristul Ciprian Mega, când pe regizorul cu același nume.

Deși la un moment dat nu e foarte clar cine e personajul principal, femeia sau preotul (Valeriu Andriuță), și nici nu e limpede cum se îndrăgostește eroina așa, tam-nesam, de tânărul cunoscut la biserică, clasez filmul în primele zece pelicule românești apărute din ’90 încoace.

Am plecat acasă cu două imagini superbe în minte: a ceaiului-împărtășanie servit în cănițe de jucărie din plastic colorat – o minunată și delicată corespondență cu fetița de departe – și cu una dintre cele mai tulburătoare și paradoxale dovezi de dragoste pe care le-am întâlnit într-o poveste (”Nu m-am culcat cu el, părinte!”).

Vă recomand să-l vedeți!

Lucian Cremeneanu

Dimineața care nu se va sfârși” rulează în Oradea, la Cinema Palace, până în 19 decembrie. O singură proiecție pe zi, de la 16:15.

Reclame