Arhive categorie: Editoriale

Părintele preacucernic și prea-nervos

25 Vineri feb. 2022

Posted by in Editoriale

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , ,

Îi știți pe preoți – ființele acelea blânde, empatice și înțelegătoare, suflete calde cu voci domoale care mângâie și aduc alinare. Așa îi știam și eu. Dar azi nu a fost așa.

Am fost la o înmormântare la Cimitirul Rulikowsky din Oradea. După 40 de minute de slujbă standard ultra-boring, în care a fost vorba despre orice doar despre răposat nu, așteptam discursul despre cel plecat dintre noi (pe care preotul îl cunoștea bine) și necrologul scris de familie.

Dar…

Eliberat de sobrietatea slujbei de până atunci, imediat ce enoriașii au terminat de cotizat pentru reparația nu-știu-cărei biserici, părintele s-a lansat brusc într-o tiradă vituperantă la adresa celor care vorbesc în timpul slujbei, a celor care circulă cu mașina prin cimitir, a celor care îl transformă din loc de odihnă într-unul de plimbare, a celor care prețuiesc mai mult banul decât spiritul, a celor care au dat reguli în pandemie, a celor care nu respectă conversația sa personală cu Dumnezeu.

Continuă lectura →

Presa și titlurile ei tâmpite

09 Marți ian. 2018

Posted by in Editoriale

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , ,

EvZ

August 2016. Tocmai murise compozitorul Adrian Enescu. Am aflat vestea de pe Facebook și am intrat rapid pe câteva site-uri de știri să o verific. Digi24 și Gândul.info titrau identic: ”A murit compozitorul Adrian Enescu”.

Adevărul a fost mai explicit încă din titlu: ”A murit compozitorul Adrian Enescu, pionier al muzicii electronice şi autor al hitului ‘Bună seara, iubito‘“. Mediafax, cam la fel: ”Adrian Enescu, compozitorul care a definit stilul Loredanei Groza, a murit la vârsta de 68 de ani.”

Continuă lectura →

Câteva întrebări după Gala Premiilor UNITER 2014

29 Marți apr. 2014

Posted by in Editoriale

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , ,

UNITER

Cum e posibil să ai la dispoziţie întreaga lume a teatrului românesc şi să faci cel mai plictisitor spectacol de premiere?

Majoritatea invitaţilor aveau o morgă demnă de înmormântarea unui papă. E ciudat şi nepotrivit, fiindcă toţi sunt oameni de spectacol, inteligenţi, spirituali, obişnuiţi cu gluma şi râsul. Oamenii aceia trebuie să râdă, domnilor de la UNITER! Câte glume se fac la Oscar, unele chiar pe seama actorilor? Momentele artistice au fost atât de elitiste, încât a dus lumea teatrului în nişte sfere din care el, teatrul, încearcă să evadeze de ani de zile.

Cum e posibil ca, în anul 2014, să ai un generic de deschidere lung de 3 minute?

În vreme ce trendul e ca genericele emisiunilor, serialelor sau spectacolelor să fie cât mai scurte şi mai dinamice, pentru a-i băga pe tele/spectatori cât mai rapid în atmosferă şi să economisească timp, organizatorii UNITER au optat pentru o deschidere de vreo 3-4 minute. Un cântec sobru, solemn, interpretat de mini-orchestra de pe scenă.

Citeşte mai departe

Cine sunt eu pentru ele?

08 Marți apr. 2014

Posted by in Editoriale

≈ 2 comentarii

Etichete

, ,

man

Din când în când iau prânzul la un restaurant vegetarian. Mâncare bună, gătită în stil vegan, adică nimic de origine animală. Fără ou, fără lapte, fără smântână. Proprietarul s-a vindecat de o boală grea în urmă cu mulţi ani printr-un regim alimentar fără carne, iar de atunci vrea să-i înveţe şi pe alţii să mănânce sănătos.

Dar mie nu-mi place să mănânc singur. O masă bună asezonată cu o conversaţie faină se încadrează în categoria „Mari plăceri ale vieţii”. Aşa că, de câte ori mi se face poftă de hrană vegetariană, îmi sun prietenii. N-am reuşit până acum să atrag acolo niciun prieten mascul. Dorinţa lor de carne este întotdeauna mai mare decât curiozitatea de a încerca ceva nou. Cu o mică ironie, cu un zâmbet politicos sau cu un „îmi pare rău, am mâncat deja”, toţi mi-au refuzat invitaţia.

Citeşte mai departe

Cum văd eu Muzeul Ţării Crişurilor

06 Duminică apr. 2014

Posted by in Editoriale

≈ Scrie un comentariu

Etichete

,

Sunplus

În problema Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea şi a noului său sediu – clădirea fostei Garnizoane sau Cetatea – soluţia optimă ar putea fi undeva la mijloc.

Decât compact şi uriaş într-un sigur loc, poate că muzeului i-ar fi mai bine împărţit în bucăţi mai mici. Multe locuri tranzitate de sute şi mii de oameni zilnic i-ar putea fi gazde temporare sau permanente. Mie mi-ar plăcea să văd muzeul răspândit peste tot, să mă împiedic de el, nu alta!

Citeşte mai departe

Cum am intrat eu în NATO

02 Miercuri apr. 2014

Posted by in Editoriale

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

În afară de faptul că mi-a luat pentru totdeauna un prieten foarte drag, NATO n-a mai avut alte implicări în viaţa mea personală. Acum, la 10 ani de la intrarea României în alianţă, mi-am amintit de momentul aderării, pe care l-am trăit, ca un patriot adevărat, în faţa televizorului. 

 

NATO flagAm intrat în NATO cu telecomanda în mână. De cum am deschis ochii, mi-am adus aminte că astăzi este ziua cea mare şi am pornit televizorul. Le-am luat la rând. Pro TV: Mândruţă în studio, faţă în faţă cu doi analişti. Cade satelitul, se întrerupe legătura. Shit! „Nu înţeleg cum de s-a întâmplat tocmai acum!” zice tizul meu. Dar tizul lui e deja pe Antena 1: Coşarcă şi o colegă blondă, aceleaşi imagini, plus analistul Codiţă. Hop pe TVR: surpriză plăcută, se traduce foarte bine şi coerent. Şi pe TVR 2 sunt aceleaşi imagini, la fel şi pe Prima, unde, de asemenea, traducerea merge brici. Pe TVS Oradea sunt anunţuri de vânzare, iar pe Cartoon Network stă să înceapă „Cow and chicken”.

Citeşte mai departe

Iubirea la negru

14 Joi nov. 2013

Posted by in Editoriale

≈ 2 comentarii

Etichete

Gli Amanti

Vi se pare adeseori că în lume e prea puţină iubire? S-ar putea să fie doar o iluzie. Pare aşa din cauză că multe, mult prea multe din iubirile oamenilor sunt ascunse. Din duplicitate, din jenă, din convenţionalism, din comoditate, din paranoia, din teamă, alte frici sau interese neştiute.

Aceasta, dragii mei, este iubirea subterană. Iubirea la negru.

Continuă lectura →