Arhive etichetă: Jurnal Bihorean

Republica Dadaistă România

17 Marți ian. 2017

Posted by in Cronici teatru, Editoriale Bihoreanul

≈ 2 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , ,

cabaretul-dada

Am deschis Jurnalul bihorean de vineri şi am dat peste un material amplu dedicat omului de cultură Mircea Bradu, la împlinirea a 80 de ani. Am deschis Crişana, Mircea Bradu din nou. Seara, la teatru, surpriză: Mircea Bradu pe scenă! Înainte de spectacolul „Cabaretul Dada”, regizat de Anca Bradu, fiica dumnealui, conducerea Teatrului „Regina Maria” i-a oferit fostului director o plachetă omagială şi o sticlă de şampanie.

Lumea artistică, pe lângă răutăţile, invidiile şi săpăturile inerente, mai are şi astfel de momente pline de eleganţă şi gentileţe. Am avut emoţii când omagiatul a luat cuvântul, dar Mircea Bradu ne-a surprins cu cel mai scurt speech din viaţa sa – 2:18 minute. Sala întreagă i-a cântat „La mulţi ani”, după care a început spectacolul.

Continuă lectura →

Publicitate

Cum am intrat eu în NATO

02 Miercuri apr. 2014

Posted by in Editoriale

≈ 3 comentarii

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

În afară de faptul că mi-a luat pentru totdeauna un prieten foarte drag, NATO n-a mai avut alte implicări în viaţa mea personală. Acum, la 10 ani de la intrarea României în alianţă, mi-am amintit de momentul aderării, pe care l-am trăit, ca un patriot adevărat, în faţa televizorului. 

 

NATO flagAm intrat în NATO cu telecomanda în mână. De cum am deschis ochii, mi-am adus aminte că astăzi este ziua cea mare şi am pornit televizorul. Le-am luat la rând. Pro TV: Mândruţă în studio, faţă în faţă cu doi analişti. Cade satelitul, se întrerupe legătura. Shit! „Nu înţeleg cum de s-a întâmplat tocmai acum!” zice tizul meu. Dar tizul lui e deja pe Antena 1: Coşarcă şi o colegă blondă, aceleaşi imagini, plus analistul Codiţă. Hop pe TVR: surpriză plăcută, se traduce foarte bine şi coerent. Şi pe TVR 2 sunt aceleaşi imagini, la fel şi pe Prima, unde, de asemenea, traducerea merge brici. Pe TVS Oradea sunt anunţuri de vânzare, iar pe Cartoon Network stă să înceapă „Cow and chicken”.

Citeşte mai departe

Eurovision, lasă-ne!

11 Duminică mart. 2012

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Un comentariu

Etichete

, , , ,


Eurovision-ul este pentru mine un fel de Tratat de la Varşovia, pe care au uitat să-l desfiinţeze. An de an promovează aceleaşi subproducţii efemere, care îl excită doar pe ascultătorul superficial şi amator de hey-ho-uri. Ca să devină hit, o melodie trebuie să fie în primul rînd bună şi, în al doilea rînd, să fie intens mediatizată. Foarte puţini sunt acei ascultători care pot să identifice un viitor succes de la prima audiţie. Şi specialiştilor din juriu le este greu, aşa că, în ambele cazuri, se votează mai mult după simpatii. Aşadar, Eurovision-ul, care lucrează doar cu prime audiţii, are obligaţia de a fi veşnic obscur.

citeşte mai departe

Mânca-te-ar Skype-ul!

31 Marți aug. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , ,

Nu mai reţin dacă expresia asta mi-a venit în somn sau la finalul unui proces cognitiv. Cert e că mi s-a părut că am inventat cel mai nou blestem al societăţii moderne în care supravieţuim. Blestemul singurătăţii.

Pentru cei care îi au departe pe cei dragi, Skype-ul a apărut ca o binecuvântare. Facturile de telefon au scăzut, timpii de convorbire au crescut, iar impresia că cel de departe e mai aproape, chiar lângă tine, a devenit mai pregnantă.

Iluzia e fabuloasă! Drama celui plecat departe şi drama celui rămas acasă se întrepătrund sub ascunzişul bucuriei comunicării, a comunicării gratuite în special. Dar, cu cât vorbesc mai mult, dorurile li se amplifică, iar cel plecat nu se poate rupe de acasă. Nici cel rămas nu se împacă mai bine cu absenţa celuilalt. Se nasc imagini virtuale ale persoanei-lipsă, biete proiecţii de oameni privesc cu ochii pierduţi un monitor.

citeşte mai departe

Viaţa în rate. Avans zero

22 Joi iul. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Scrie un comentariu

Etichete

,

Foto: ignatiuc.wordpress.com

Comercianţii n-au inventat nimic atunci când au început să vândă în rate cu avans zero. Pur şi simplu au transpus în afacere viaţa însăşi. Viaţa o primeşti pe gratis, fără să zici nici măcar  „Mersi!”. Trânteşti uşa Maternităţii şi pleci cu ea acasă. Ce frumos! Ai o viaţă! Nu-ţi pasă deloc de ratele pe care trebuie să le dai mai târziu, pentru că, în afară de laptele mamei, nu mai ştii nimic altceva. Treptat, binele începe să se termine, iar cei care îţi pun apă la rădăcină se poartă tot mai ciudat. Îţi spun că trebuie să înveţi să scrii, să citieşti şi să numeri până la 100. Aşa ajungi la grădiniţă, unde din contul tău pleacă prima rată.

Continuă lectura →

Asta-i viaţa!

09 Vineri iul. 2010

Posted by in Editoriale

≈ 2 comentarii

Etichete

, ,

Expresia „Asta-i viaţa”, din care Voltaj a făcut hit copiind şi expresia şi melodia, o aud foarte des. E un fel de concluzie inteligentă, o replică supremă, un punct pus unei discuţii, o expresie universală care se potriveşte la orice, oricând. „Asta-i viaţa!” spune cel care tocmai şi-a pierdut iubita. „Asta-i viaţa!” spune omul care trebuie să se împace cu plecarea definitivă a cuiva drag. „Asta-i viaţa!” sună bine şi atunci când primeşti carnetul de şomaj. La fel şi atunci când nu mai ştii ce să răspunzi. Arunci un „Asta-i viaţa!” şi te-ai scos. Tu ai avut ultimul cuvânt.

Continuă lectura →

Omul care nu credea în eclipsă

08 Joi iul. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , ,

În timpul eclipsei din 1999 mă aflam în concediu la Arieşeni. Mega-evenimentul m-a găsit pregătit, cu ochelari de eclipsă şi un fior de emoţie. Dar vremea n-a ţinut cu noi. Deşi în zilele de dinainte a fost tot timpul soare şi senin, în ziua eclipsei a fost înnorat de dimineaţa până seara.

Aşa că ne-am postat în faţa singurului televizor din împrejurimi, care la rându-i era postat într-o bodegă arhiplină. Cu noroc am găsit şi loc la masă. Mi-am comandat o cafea şi o bere şi am început marea aşteptare.

Oamenii din bar erau jumătate turişti, jumătate localnici. Bineînţeles că toate discuţiile aveau ca subiect eclipsa şi fiecare încerca să exprime o părere cât mai personală sau o glumă cât mai originală.

La un metru de mine stătea un brav locuitor al Arieşeniului, pe la vreo 35-40 de ani, cu pălărie de paie învechită, haină ponosită, pantaloni găuriţi pe alocuri şi „adidaşi puma”. Îi completau imaginea un pahar de vodcă şi un pachet de Carpaţi fără filtru.

Continuă lectura →