Când am lansat cartea „Welcome to my Paradise” am uitat să spun povestea titlului. O fac acum, cu o întârziere de un an şi jumătate şi cu rugămintea de a fi iertat de „naşa” cărţii mele.

Verişoara fermecată, împreună cu fiul, tatăl şi zâmbetul

Terminasem de scris cartea, dădusem deja manuscrisul la citit editorului, domnului Mircea Bradu, primisem ok-ul pentru publicare, începusem discuţiile cu tipografia, dar… nu aveam titlu! Cât timp am scris cartea am lucrat sub un titlu provizoriu, atât de neinspirat încât nici nu merită să-l amintesc. Era frustrant. Scrisesem 280 de pagini şi nu mai eram capabil de câteva cuvinte pentru un titlu. Aveam să fiu salvat de o sclipire a altcuiva.

Eram la Timişoara, în vizită la verişoara Daniela (supranumită „verişoara fermecată”), îi arătam nişte fotografii din Bali şi ascultam muzică. În timp ce mergea melodia „Welcome to my Paradise” (imnul neoficial al insulei Bali, un reggae vesel, molipsitor, de vacanţă), îi spuneam Danielei că n-am reuşit să găsesc un titlu potrivit pentru carte şi cât de tare mă roade asta. M-a privit cu ochii ei senini, de copil, şi m-a întrebat simplu: „Da’ de ce nu-i spui Welcome to my Paradise?”

Simplu şi genial! Am strâns-o în braţe, am pupat-o, i-am mulţumit şi am declarat-o pe loc naşa cărţii mele. L-am sunat imediat pe Mr. Bradu şi i-am spus că am găsit titlul potrivit. „Ăsta e, măi baiatule!” s-a entuziasmat şi dumnealui. Era ultima piesă pentru ca tot conceptul să se lege perfect, era titlul care a închis cercul. La lansare, am uitat să spun povestea şi să-i mulţumesc public verişoarei fermecate, fapt care m-a ros constant de atunci. Acum, după spovedania publică, mă simt mai bine. Te pup, veri!

În curând, povestea fotografiei de pe copertă.

AUDIO Steve & The Coconut Treez – Welcome to my Paradise
https://cremeneanu.files.wordpress.com/2010/11/steven-coconut-treez-welcome-to-my-paradise.pdf