Robbie cel bine dotat (cronică de concert)

Etichete

, , , , ,

Robbie Williams 1

Robbie Williams e construit din aluat îngeresc şi smoală diavolească în proporţii egale. Un simplu rictus îl transformă într-o clipă din personaj pozitiv în unul negativ. E talentat, e puternic, e carismatic, e narcisist. „Bună seara! Numele meu este Robbie Fuckin’ Williams, ăsta e curul meu, iar voi sunteţi ai mei în seara asta!„. Aşa a început show-ul de săptămâna trecută de la Budapesta.

Continuă lectura

Anunțuri

Când o să ne facem bine?

Etichete

, ,

Preot

Susă foto: stirileprotv.ro

Când un părinţel tras prin inel este acuzat de hoţie, preacurvie, pedofilie ori homosexualitate, indiferent cât de scandaloasă ar fi fapta şi oricât de tare ar fi violat Codul Penal, în jurul lui se coagulează un strat protector de enoriaşi care îşi declară susţinerea pentru sfinţia sa şi neîncrederea în relele răspândite despre el. Nu contează că zvonurile, faptele şi probele contravin flagrant cărţii sfinte, predicilor din fiecare duminică şi bunului simţ, nici chiar atunci când se ciocnesc frontal cu credinţele cele mai puternice ale oamenilor.

Continuă lectura

Aproape Phoenix

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,

concert-phoenix-3

Foto: partyoradea.ro

La 55 de ani de la înființare, Phoenix a urcat vineri pe scena din Cetatea Oradea ca un tunet. Mircea Baniciu, carismatic cum îl știm, a readus în inimile nostalgicilor fiorii primelor discuri de vinil. Un Ioji Kappl serios și un Țăndărică exuberant au ținut spatele, în timp ce Mani Neumann a brăzdat non-stop scena făcându-și vioara să plângă de drag și de durere. În dreapta, ca un magistru de orchestră ce este, Nicolae Covaci i-a supravegheat sobru, asemenea unui părinte iubitor, dar sever, ce și-a adunat odraslele de la joacă și le-a pus la teme.

Continuă lectura

Orașul pe care nu-l iubește nimeni

Etichete

, , , ,

Penitenciar.png

Foto: Szilagyi Lorand, Bihoreanul (www.ebihoreanul.ro)

O femeie se duce în audienţă la directorul închisorii: „Domnule director, vă rog să îi daţi soţului meu o muncă mai uşoară! De câte ori îl vizitez se plânge că e foarte grea şi obositoare”. „Dar, doamnă, soţul dvs lipeşte etichete pe sticle!”. Femeia, contrariată: „Nesimţitul! Şi mie îmi spune că sapă un tunel!”. Cu naivitatea de a crede că nu au auzit acest banc de breaslă, l-am povestit vinerea trecută unor angajaţi din Penitenciarul Oradea. Bineînţeles că îl ştiau…

Am intrat în penitenciar, de Ziua Porţilor Deschise, cu inima strânsă. Gândul că o să văd din interior nişte pereţi între care unii oameni petrec zeci de ani sau chiar o viaţă de pedeapsă m-a înfiorat de la bun început. Într-o secţiune mai lejeră a închisorii – căci, până la urmă, tot închisoare este, indiferent de micile libertăţi – am trecut pe lângă câţiva dintre ei. Mi-a fost destul de greu să îi privesc în ochi. Mi-au amintit de aviditatea cu care mă priveau bătrânii dintr-un azil pe care l-am vizitat acum câţiva ani.

Continuă lectura

Tudom or nem tudom

Etichete

, , , , , , ,

nemtudom

Stăteam, nu demult, la coadă la pui rotisat. Era frig, era foame, puii arătau tot mai ispititori, coada amintea tot mai mult de anii ’80. Când, după vreo 45 de minute, am ajuns primul la tejghea, vânzătoarea a eliberat din ţeapă vreo 5 exemplare de vis. Din spate, cei 10 flămânzi ca mine priveau cu jind când la mine, când la pui.

Vânzătoarea: „Cu ce să vă servesc?”. „Păi, daţi-mi-i pe toţi”. Întreaga adunare a îngheţat. Am lăsat să treacă 2-3 secunde pentru efect după care am completat: „Am glumit. Daţi-mi o jumătate de pui”. A izbucnit un râs general, care a disipat supărarea aşteptării într-o clipă. Am plecat lăsând în urmă bună-dispoziţie, de parcă n-am fi stat la coadă ca pe vremea lui Nea Nicu.

Continuă lectura

Şoferii sunt de pe Venus, pietonii sunt de pe Marte

Etichete

, , ,

Road Rage

„Pietonii ăştia-s nebuni! Inconştienţi! Uită-te la ei cum se aruncă pe trecere fără să se uite! Aşa, bă! Nu te asigura, că eşti făcut din fier!”. Aţi ascultat un conducător auto ales la întâmplare din trafic. „Şoferii din ziua de azi sunt nişte criminali! Sunt în stare să se urce pe trotuar să ne omoare. Băăă, unde te grăbeşti? Nu vezi că e trecere de pietoni, boule?”. Aceasta a fost replica probabilă a unui pieton supărat. Dialogul este inventat, dar inspirat din realitate.

Continuă lectura

Când televizorul se mută în stradă

Etichete

, ,

Mă doare inima când văd oameni morţi pe stradă. Mă doare şi mai tare când e vorba de tineri. Sufăr când îmi văd semenii aşa, indiferent dacă au păţit-o de la inimă, de la cap, de la un accident ori dacă şi-au făcut-o cu mâna lor. Dar fotografiile surprinse după accidentul de săptămâna trecută, de pe strada Transilvaniei, în care un motociclist şi-a pierdut viaţa, m-au făcut să mă doară inima şi mai tare decât de obicei.

Continuă lectura