Vulcu, primul sub linie

Etichete

, , , , ,

Daniel Vulcu

Recepția organizată în foaierul Teatrului Regina Maria a avut un farmec aparte. Într-un gest fără precedent, conducerea Consiliului Județean i-a mulțumit în mod festiv fostului director Daniel Vulcu pentru cei 7 ani petrecuți la cârma instituției.

Președintele și vicepreședinții CJ împreună cu actorii și personalul teatrului au socializat cu șampanie, vin și gustări, au făcut fotografii și au depănat amintiri. Gestul conducerii CJ este cu atât mai surprinzător cu cât, se știe, șefii CJ și Vulcu se află în partide diferite.

Ar fi fost frumos să fie așa. Așa ar fi fost normal să se întâmple într-o țară civilizată, dominată de reguli clare și de fair play. Dar, în România, regulile nu sunt deloc clare, cee ce face ca fair-play-ul să fie ucis din fașă, iar buruiana uneltirii să crească până la cer.

Continuă lectura

Anunțuri

Cum am fost numit ambasador

Etichete

, , , , ,

Toalete

Am sărbătorit altfel Săptămâna Mare. Nu prin post sau rugăciuni egoiste şi inutile, ci prin implicare într-o campanie caritabilă pentru construirea de toalete în două şcoli din judeţul Bihor. Atenţie, nu e vorba despre reabilitare sau renovare, ci despre construcţie de la zero, pentru că şcolile nu au aşa ceva!

Ca orăşeni obişnuiţi cu confortul, e greu să ne imaginăm că în 2018 se mai trăieşte ca în Evul Mediu. Iar despre cât de important e pentru copii să se deprindă de mici cu igiena nu are rost să pomenesc.

Continuă lectura

Crimele care continuă să facă victime

Etichete

, , , ,

Politia - Nu treceti

Nefericitul acela care şi-a ucis copiii şi soţia pentru a-i transforma în îngeri a comis unul dintre cele mai îngrozitoare păcate posibile. Dar nu trebuie să fii religios, nici măcar empatic prin a te pune în locul lui sau al familiei, pentru a înţelege dimensiunea reală a acestei oribile tragedii.

E suficient să fii om. Căci instinctul de supravieţuire este cel care ne guvernează viaţa din momentul concepţiei, iar o astfel de faptă nu-şi poate găsi o explicaţie nici măcar în minţile dedicate unor personaje imaginare.

Continuă lectura

România și crâșmele ei

Etichete

, , , ,

Din solidaritate de cartier, mai intru uneori la birtul din apropierea casei să beau o bere. Fac asta nu de sete sau din obişnuinţă, ci mai mult pentru a pune umărul la economia zonală. Căci trebuie să fie foarte greu să ţii deschis un local în care o bere costă 3 lei, iar o pungă de pufuleţi, 1 leu.

Înăuntru e o lume aparte, o buclă spaţio-temporală fascinantă. Oameni cu care nu te întâlneşti altundeva, sunete cu care nu eşti obişnuit, poveşti pe care nu ai cum să le auzi în alt loc. Aproape nimeni nu stă pe Facebook sau pe internet. Se vorbeşte, se fac bancuri, se bea în tăcere sau se priveşte la televizor.

Continuă lectura

Sfinte Patrick, să ne ierți!

Etichete

, , , , , ,

St Patrick 2

Pentru a-l sărbători cum se cuvine pe Sfântul Patrick, apărătorul Irlandei dar și al Islandei (!!!), am asamblat un dream team de zile mari, o echipă olimpică, chiar. În ordinea sosirii: Miki Vieru, poet, Sebi Tonț, fotograf, și Richard Balint, actor. Pe o vreme perfectă pentru băut (vreo 2 grade și burniță), Lord’s Pub ne-a primit cu o atmosferă călduță și muzică soft, la volum mic, perfectă pentru conversație.

Continuă lectura

Cum l-am cunoscut eu pe Sfântul Patrick

Etichete

, , , , , , , , ,

St Patrick's Day

Advertorial

Pe scurt: Soră-mea pleacă în vacanță în Grecia. Acolo îi cunoaște pe Patrick şi Susan, englezi, soț-soție. El 70, ea 60. Se împrietenesc și, invariabil, sora îi lovește cu câteva shoturi de pălincă. Din nou, pălinca de prune în rol de ambasador plenipotenţiar al României!

Patrick, irlandez la origine, este sedus din prima de licoarea noastră ardelenească. Ajunsă în țară, sora Mariana le trimite o sticlă în Anglia printr-o cunoştinţă. Ca să preia flaconul fermecat, Patrick şi Susan urcă în maşină şi fac 200 de km până la locul de întâlnire. Plus încă 200 înapoi.

Continuă lectura

O poveste cu America. Și cu România.

American Dream

Prietenii mei iubesc folclorul românesc şi portul popular şi dansează cu orice ocazie. A început el, ca dansator profesionist într-un ansamblu. După ce şi-a cunoscut jumătatea, a molipsit-o şi pe ea cu patima jocului. Acum dansează împreună ca o pereche de dănţăuşi profesionişti. Privindu-i de pe margine, jocurile de Bihor, de Banat, din Maramureş sau din Cluj par floare la ureche. Dar oricine ştie că nu e chiar aşa.

Continuă lectura