Celelalte Cuvinte, primii 35 de ani

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

calin-pop-photo-session

Cu două luni întârziere, Celelalte Cuvinte şi-a sărbătorit acasă, în Oradea, cei 35 de ani trecuţi de la primul concert, cel din 13 decembrie 1981, de la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara. Cât de aşteptată a fost întâlnirea cu rockerii orădeni s-a simţit de la bun început – la ora de începere anunţată Queen’s Music Pub era deja plin ochi, iar lumea continua să vină. Local care, în ciuda formei nefericite şi a acusticii deficitare, trebuie lăudat pentru abnegaţia cu care susţine cântările live într-un oraş destul de amorţit la capitolul ăsta.

Citește în continuare

Motorul de căutare (pseudocronică muzicală)

Etichete

, , , , , , , , , , ,

florin-ardelean

Guest post de Florin Ardelean

L-am întâlnit pe jurnalistul, scriitorul și dascălul universitar Florin Ardelean la concertul aniversar Celelalte Cuvinte – 35 de ani. Am realizat că nu l-am mai văzut vreodată la o cântare în Oradea. Și, pentru a marca premiera, l-am rugat să scrie și el, tot în premieră, o cronică de concert. Vă invit să o citiți.

De unde să prind firul? Vorba unui personaj, „să termin, mă pricep, da’ cu preludiul stau prost”. Sunt un sedentar incurabil, aşa că nici nu ştiu cum am ajuns acolo. De fapt, ştiu! E vorba de chestii care ţin de fondul atât de particular şi restrâns al prieteniilor mele. Călin Pop.

Nu am numărat momentele memorabile ale vieţii. Ştiu, însă, că unul s-a consumat aseară – am stat la masa Regelui. Nu, nu a fost Gică Hagi, nici Ferdinand Întregitorul. Şi nici măcar nu a fost meritul meu, ci al lui Florin Budeu, organizatorul concertului. Neavând masă rezervată, m-a pus pe locul rezervat unui menestrel (reamplasat ulterior), la masa lui… Dan Andrei Aldea. Ei da, am stat aproape două ore lângă el.

Citește în continuare

Titlul care ar fi făcut istorie

Etichete

, , , ,

În primăvara lui ’90 am văzut la cinematograf un film iugoslav din valul acela exuberant al cinemaului abia scăpat din comunism. În scena de început, lângă un individ care stă pe marginea drumului la „ia-mă nene” opreşte o ambulanţă. După ce-l întreabă unde vrea să ajungă, şoferul se întoarce spre asistentul în halat alb din dreapta: „Mai rezistă ăsta până acolo?”. Era vorba despre pacient. „Mai rezistă”, aprobă cadrul medical, iar autostopistul urcă în spate, pe o banchetă, având în faţă un bolnav pe targă, aflat în drumul spre spital, iar alături încă vreo patru călători luaţi de pe drum.

Citește în continuare

Lecţia de succes în viaţă

matchbox-camion

În clasele V-VIII am avut un coleg pasionat până dincolo de orice limită de maşini. Fireşte, la vârsta aceea, orice băiat normal este pasionat de maşini. Dar în cazul lui pasiunea bătea înspre obsesie. Avea tot timpul la el cel puţin o maşinuţă de jucărie, celebrele matchbox-uri metalice, iar caietele îi erau pline de maşini şi camioane desenate. Prin clasa a VII-a ştia deja ce vrea să devină când va fi mare: şofer de TIR. Nu o spunea cu naivitate, ci cu o doză de seriozitate demnă de un adult. Nu suna a dorinţă, ci a promisiune.

Citește în continuare

Cu C de la Ceaușescu

Etichete

, , , , ,

Pietrele nu mai crapă de frig. Au crăpat deja de câteva săptămâni. La minus 4 grade Celsius pare chiar călduţ, aproape confortabil. Dar perspectiva se schimbă atunci când trebuie să stai 40 de minute la coadă pentru mâncare în frig. Dar ce nu facem noi pentru mâncare?

Suntem în ianuarie 2017, Ceauşescu e mort de 27 de ani. Inventatorul cozilor se poate odihni liniştit în Ghencea Militari sau în Cuba, unde o fi. Românii şi-au păstrat reflexul de a sta la coadă pentru hrană. Căci în lumea civilizată, statul la coadă înlocuieşte vânătoarea sau culesul pe care strămoşii le practicau de foame.

Citește în continuare

Republica Dadaistă România

Etichete

, , , , , , , , , ,

cabaretul-dada

Am deschis Jurnalul bihorean de vineri şi am dat peste un material amplu dedicat omului de cultură Mircea Bradu, la împlinirea a 80 de ani. Am deschis Crişana, Mircea Bradu din nou. Seara, la teatru, surpriză: Mircea Bradu pe scenă! Înainte de spectacolul „Cabaretul Dada”, regizat de Anca Bradu, fiica dumnealui, conducerea Teatrului „Regina Maria” i-a oferit fostului director o plachetă omagială şi o sticlă de şampanie.

Lumea artistică, pe lângă răutăţile, invidiile şi săpăturile inerente, mai are şi astfel de momente pline de eleganţă şi gentileţe. Am avut emoţii când omagiatul a luat cuvântul, dar Mircea Bradu ne-a surprins cu cel mai scurt speech din viaţa sa – 2:18 minute. Sala întreagă i-a cântat „La mulţi ani”, după care a început spectacolul.

Citește în continuare

O poveste de Crăciun

Etichete

, , , , ,

migranti

Cu câteva seri înainte de Crăciun, unei femei din Oradea i-a sunat telefonul. O voce de bărbat politicoasă, dar fermă, a abordat-o fără ocolişuri: „V-am găsit numărul pe internet. Faceţi cumva şi acţiuni umanitare?”. Vocea misterioasă suna din partea Poliţiei de Frontieră. Povestea, pe scurt: 36 de migranţi, prinşi în timp ce încercau să treacă graniţa, se aflau în custodie până a doua zi şi aveau nevoie de mâncare şi apă.

Citește în continuare