Cargo, istoria care obligă

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , ,

cargo-oradea

foto: Andrei Șandor

Cargo face parte din pleiada de trupe românești care se lovesc de un paradox ciudat: pe măsură ce istoria le devine tot mai mare, scenele pe care cântă sunt tot mai mici. Dacă în cazul unora, situația e nedreaptă, Cargo și-o cam merită – deși foarte iubiți de public, nu au mai lansat un album nou de 13 ani. Și nici planuri pentru așa ceva nu se întrezăresc.

Liderul și fondatorul trupei, Adrian Bărar, pune lipsa de materiale noi pe seama pirateriei care îi demotivează pe compozitori. Din fericire, Cargo are un background discografic puternic ce încă îi poartă înainte. Cât timp și până unde, nu se știe.

Continuă lectura

Un nou gen artistic: anti-muzicalul

Etichete

, , , , , , , , , , , ,

in-plina-glorie-015

”În plină glorie”, de Peter Quilter, regia Cristian Ioan, Trupa Iosif Vulcan, Teatrul Regina Maria Oradea (foto: Sebi Tonț, defoto.ro)

Oricât de dragă îmi este actrița, am evitat cu dibăcie ultimul film al lui Meryl Streep, în care o interpretează pe soprana ratată Florence Foster Jenkins. Ce poate fi mai enervant decât să auzi o soprană care falsează de sfâșie zugrăveala? Însă, de ce mi-a fost frică nu am scăpat. ”În plină glorie”, cea mai recentă premieră de la Teatrul Regina Maria din Oradea, are aceeași temă, iar de la spectacolele trupei Iosif Vulcan nu-mi dă inima să lipsesc atât de ușor ca de la cinema.

Continuă lectura

CSM, ca PSD

Etichete

, , , , , ,

2-stiri

Două ştiri apărute săptămâna trecută pe portalul eBihoreanul au pus mână de la mână şi i-au tras realităţii româneşti câteva tuşe groase de ironie. Fiecare luată în parte nu reprezenta ceva extrem de neobişnuit, dar puse una lângă alta (şi, întâmplător, chiar au apărut una lângă alta) au creat un binom dureros, iritant şi nedrept.

În prima dintre ele era vorba de mazilirea căpitanului echipei de baschet CSM Oradea, în a doua despre condamnarea cu suspendare a unui medic trimis în judecată pentru 235 (douăsutetreizecişicinci) de şpăgi.

Continuă lectura

Celelalte Cuvinte, primii 35 de ani

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

calin-pop-photo-session

Cu două luni întârziere, Celelalte Cuvinte şi-a sărbătorit acasă, în Oradea, cei 35 de ani trecuţi de la primul concert, cel din 13 decembrie 1981, de la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara. Cât de aşteptată a fost întâlnirea cu rockerii orădeni s-a simţit de la bun început – la ora de începere anunţată Queen’s Music Pub era deja plin ochi, iar lumea continua să vină. Local care, în ciuda formei nefericite şi a acusticii deficitare, trebuie lăudat pentru abnegaţia cu care susţine cântările live într-un oraş destul de amorţit la capitolul ăsta.

Continuă lectura

Motorul de căutare (pseudocronică muzicală)

Etichete

, , , , , , , , , , ,

florin-ardelean

Guest post de Florin Ardelean

L-am întâlnit pe jurnalistul, scriitorul și dascălul universitar Florin Ardelean la concertul aniversar Celelalte Cuvinte – 35 de ani. Am realizat că nu l-am mai văzut vreodată la o cântare în Oradea. Și, pentru a marca premiera, l-am rugat să scrie și el, tot în premieră, o cronică de concert. Vă invit să o citiți.

De unde să prind firul? Vorba unui personaj, „să termin, mă pricep, da’ cu preludiul stau prost”. Sunt un sedentar incurabil, aşa că nici nu ştiu cum am ajuns acolo. De fapt, ştiu! E vorba de chestii care ţin de fondul atât de particular şi restrâns al prieteniilor mele. Călin Pop.

Nu am numărat momentele memorabile ale vieţii. Ştiu, însă, că unul s-a consumat aseară – am stat la masa Regelui. Nu, nu a fost Gică Hagi, nici Ferdinand Întregitorul. Şi nici măcar nu a fost meritul meu, ci al lui Florin Budeu, organizatorul concertului. Neavând masă rezervată, m-a pus pe locul rezervat unui menestrel (reamplasat ulterior), la masa lui… Dan Andrei Aldea. Ei da, am stat aproape două ore lângă el.

Continuă lectura

Titlul care ar fi făcut istorie

Etichete

, , , ,

În primăvara lui ’90 am văzut la cinematograf un film iugoslav din valul acela exuberant al cinemaului abia scăpat din comunism. În scena de început, lângă un individ care stă pe marginea drumului la „ia-mă nene” opreşte o ambulanţă. După ce-l întreabă unde vrea să ajungă, şoferul se întoarce spre asistentul în halat alb din dreapta: „Mai rezistă ăsta până acolo?”. Era vorba despre pacient. „Mai rezistă”, aprobă cadrul medical, iar autostopistul urcă în spate, pe o banchetă, având în faţă un bolnav pe targă, aflat în drumul spre spital, iar alături încă vreo patru călători luaţi de pe drum.

Continuă lectura

Lecţia de succes în viaţă

matchbox-camion

În clasele V-VIII am avut un coleg pasionat până dincolo de orice limită de maşini. Fireşte, la vârsta aceea, orice băiat normal este pasionat de maşini. Dar în cazul lui pasiunea bătea înspre obsesie. Avea tot timpul la el cel puţin o maşinuţă de jucărie, celebrele matchbox-uri metalice, iar caietele îi erau pline de maşini şi camioane desenate. Prin clasa a VII-a ştia deja ce vrea să devină când va fi mare: şofer de TIR. Nu o spunea cu naivitate, ci cu o doză de seriozitate demnă de un adult. Nu suna a dorinţă, ci a promisiune.

Continuă lectura