HĂDEANic

Etichete

, , , , , ,

Adi Hadean MEATic

M-a oprit pe stradă directorul de la Radio Contact Oradea: „Mi-ar trebui un moderator pentru programul de după-amiază”. „Aş veni cu drag, dar ştii că-s corespondent la concurenţă, la Europa FM”. „Pe mine nu mă deranjează”, a zis omul deschis la minte. Nu i-a deranjat nici pe cei de la Europa FM, astfel că am ajuns să lucrez în paralel și la Contact. Acolo l-am întâlnit prima dată pe Adi Hădean, pe care îl ştiam din auzite. S-a ridicat de la pupitru, mi-a întins mâna, apoi, printre intervenţiile pe post, mi-a explicat softul de emisie pe care urma să-l folosesc.

Continuă lectura

Oameni și gunoaie

Etichete

, , , , ,

Fractie uscata

De câte ori trec pe lângă un tomberon de gunoi îmi pierd încrederea în rasa umană. Parcă nu există un loc în care să vezi mai clar cât de departe suntem de statutul de fiinţe inteligente şi cât de mare e îndârjirea cu care ne opunem evoluţiei noastre ca specie. Umanitatea ar trebui să-şi pună deoparte planurile pentru maşini zburătoare căci, chiar dacă vor deveni realitate, rasa umană nu va avea inteligenţa necesară să le conducă. Noroc cu roboţii şi computerele.

Continuă lectura

Concert ”Am să fiu eu casa ta”. Alexandra Ușurelu, la Oradea

Concertul ”Am să fiu eu casa ta” din turneul cu același nume, deschis pe 30 ianuarie, la București, a trecut și prin Oradea. Vă invit să citiți o cronică de concert semnată de Mira Pop. Fotografii de Sebi Tonț [defoto.ro].

Alexandra Usurelu 01

Anul trecut, în Luna Iubirii, mergeam la primul meu concert Alexandra Ușurelu. Nu știam nimic despre ea, nu știam la ce să mă aștept, am mers pur și simplu cu inima deschisă spre ceva nou. Cronica despre acesta o găsiți aici.

Anul acesta, pe 27 aprilie, am văzut-o a doua oară. Aceeași sală Florica Ungur, din nou plină, dar prea călduroasă și sufocantă. Sunt sigură că atât publicul cât și artiștii s-ar fi bucurat să fie într-o sală mai mare. Poate pe viitor. Oricum, nu mai e mult până când Alexandra va umple cu ușurință sala Filarmonicii, spre exemplu.

Continuă lectura

Meseriaşul ungur şi meseriaşul român

Etichete

, , , ,

2017-04-25

Românii şi ungurii (doar unii dintre ei, din fericire) au deseori minte şi comportament de galerie de fotbal pentru care, în afară de propria echipă, nu mai există nimic. Politicienii cunosc această situaţie, ba mai mult, o întreţin şi o exploatează ori de câte ori interesul personal sau de partid o cere. De câte ori nu aţi auzit că partidul X sau Y a sabotat o festivitate care contravine principiilor sale existenţiale? Sau că le-a cerut membrilor să nu voteze în alegeri ori referendumuri?

Continuă lectura

O poveste de Paște

Etichete

, , , ,

Iisus

Stătea înfipt în fotoliu zi de vară până-n seară, cu telecomanda într-o mână şi cu paharul în cealaltă, bombănind întruna în timp ce schimba canalele: „Uite-o pe proasta aia împuţită!”, „Ia uite, alt idiot şi cretin pe care nu pot să-l sufăr!”, „Uite-o şi pe curva asta ordinară!”, „Uite hoţii şi gunoaiele împuţite!”. Din celălalt fotoliu, în care eram aproape obligat să stau cam o dată pe săptămână, când eram târât cu forţa acolo, număram în gând minutele până la plecare şi mă întrebam, fără a fi paranoic, ce va spune şi despre mine după ce închid uşa.

Continuă lectura

Dan Andrei Aldea: ”Am 67 de ani, dar în interiorul meu sunt exact ca la 17.”

Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dan Andrei Aldea

Dan Andrei Aldea (fotografie din colecția personală)

Dan Andrei Aldea s-a stabilit în Oradea în urmă cu doi ani și jumătate după o absență de trei decenii din România. Acum se pregătește pentru o nouă mutare, temporară, însă, undeva lângă București. Își va petrece verile acolo, iar iernile la Oradea. Eram curios cum s-a readaptat în România, cum îi este viața de zi cu zi… M-a primit cu amabilitate la o discuție chiar în toiul pregătirilor de mutare. Un balcon, o cafea, o oră și jumătate de discuții… În anumite momente ale conversației ni s-a alăturat și Dana, soția sa, cea căreia artistul îi datorează în mare măsură întoarcerea în România.

Lucian Cremeneanu: Domnule Aldea, care decizie a fost mai greu de luat: cea de a pleca din țară ori cea de a vă întoarce?

Dan Andrei Aldea: Nici una, nici alta. La plecare știam că aici nu mai am o șansă, sistemul m-ar fi terminat oricum. La întoarcere nu m-am temut de oraș, de familie sau de ce voi munci eu, ci de oameni. Mi-era teamă de anumite agresiuni verbale, de lipsa politeții în societate, a civilizației. Dar, din fericire, așa ceva nu s-a întâmplat. Spre norocul meu, am fost foarte bine primit din primul moment. A fost acel concert cu Pasărea Colibri din festivalul ”Toamna Orădeană”… Pe lângă asta familia Danei m-a primit ca pe unul de-al lor. Toată lumea a fost deosebit de caldă cu mine.

Continuă lectura

A.G. Weinberger – Gringotronic, cronică neromanțată

Etichete

, , , , , , , , ,

AG

După concertul ”Gringotronic” de la Oradea al lui A.G. Weinberger, m-a abordat un domn: ”Abia aștept să văd ce veți scrie despre concert în Bihoreanul. Pentru că și eu cred că o să scriu ceva.” I-am dat adresa de mail și l-am rugat să-mi trimită cronica, cu promisiunea că i-o public pe site-ul meu personal. Omul, care semnează cu pseudonimul Zedih Imahi,  s-a ținut de cuvânt, așa că mă țin și eu. Vă invit să-i citiți cronica neromanțată, după cum a definit-o chiar dumnealui. (Lucian Cremeneanu)

Filarmonica Oradea, miercuri, 29.03.2017, orele 19:00

A.G. Weinberger sau D.J. Weinberger?

Promisiuni mari, așteptări mari de la un mare artist! În general, totul a fost OK, dar…

La intrarea în sală rulau pe ecran trei imagini consecutive: una cu inițialele artistului așezate într-o geometrie masonică, a doua cu 4 semne/simboluri despre care nu am înțeles de ce sunt asociate astfel (semnul universal pentru numărul pi, Steaua lui David, simbolul flower-power, născut în timpul războiului din Vietnam, și semiluna musulmană), iar pe a treia imagine scria ”Matei 7:7”, adică „Cere și ți se va da!”

Niciun inițiat cu care am intrat în discuție nu a reușit să înțeleagă asocierea celor patru semne, dar nici nu am insistat. Ce interesant că cei născuți în anii ’60-’70 nu au reușit nici acum, în prag de pensie, să depășească acest sindrom al simbolului „Pace în Vietnam”, deși conflagrația care a născut acest simbol s-a încheiat din 1973.

Continuă lectura