de Lucian Cremeneanu

Suntem în luna cadourilor și ce cadou poate fi mai incitant decât o cutie cu… secrete?

Călin Pop a ieșit pe piață cu un nou material solo, al șaselea – ”Cutia Cu Secrete”, un album nou și vechi în același timp. De ce nou? Pentru că a fost lansat acum o lună, prin noiembrie. De ce vechi? Pentru că însumează melodii lansate de muzicianul orădean bucată cu bucată în ultimii doi ani, de când pandemia ne-a schimbat tuturor viețile.

Avem 13 titluri în cutia cu secrete a lui Călin și prima bucurie pe care am avut-o la ascultare a fost să constat diversitatea lor și riscul extrem de mic al monotoniei. Recunosc, îmi scăpaseră multe dintre melodii până acum (știți, algoritmii Facebook). Compuse fără presiunea timpului, a unui deadline, se simte că piesele au fost create în momente diferite, instrumentate și șlefuite cu răbdare, fiecare în parte, înainte de lansarea online.

Cei care n-au mai ascultat până acum melodii solo de-ale lui Călin Pop să nu se aștepte să găsească similitudini cu produsele Celelalte Cuvinte. Nici vorbă! Călin reușește din nou să fie autentic, să surprindă cu multiplele sale fațete artistice și emoționale, să se extragă din zona prog-rock în care s-a consacrat alături de Cuvinte și să hălăduiască liber prin vastele câmpii ale hard-rock-ului.

”Niciodată”, piesa de deschidere, setează linia de așteptare a albumului unui artist care a știut mereu sa îmbine riff-ul electric agresiv și distorsionat cu sensibilitatea baladescă ingenuă. ”Respect” surprinde cu un text minimalist, matur, într-o foarte bună împachetare acustică. ”Fără Drum”, balada unui om amorțit, este și primul earworm de pe album, care rămâne ceva timp în cap încă de la prima ascultare.

”Le Vom Trăi”, scrisă împreună cu Toni Dijmărescu, ne dă măsura corectă a chitaristului Călin Pop printr-un solo periculos și complicat. ”Portret”, ce va rămâne în cultura populară drept ”Tu, Doar Tu”, e o baladă simplă, care, din pricina trecerii bruște în ”Rupă-se Norii”, următoarea piesă de pe album, pare să fie doar un preambul pentru aceasta (de pe modelul Brain Damage/Eclipse). Oricum, cele două merg bine de tot împreună.

”Hoinar”, cu un sound à la The Nationals, mi se pare cea mai radio-friendly melodie de pe album. Din păcate șansele să o auzim undeva sunt minuscule, spre zero, căci playlist-urile principalelor radiouri românești au fost acaparate de o bandă de producători muzicali, iar orice vine de altundeva este aruncat la coșul de gunoi direct de la 3 puncte. Exagerez, dar nu foarte mult.

Vă mai semnalez minunatul cântec de iarnă ”Scrisoare Peste Timp”, cu versuri semnate de bihoreanul Nicolae Perțe, care nu avea cum să nu existe pe album, cunoscută fiind sensibilitatea lui Călin pentru această perioadă a anului. Să nu uităm că el este compozitorul celui mai frumos cântec de Crăciun din rockul românesc (titlu acordat de mine) – ”Iarna”, apărut pe ”Celelalte Cuvinte II”, varianta casetei audio (aveți piesa la finalul acestui text).

La ”Ochi Strălucitori” mi-au sărit imediat în atenție versurile și voiam să-l felicit într-un mod special pe Călin Pop, dar am citit coperta și am descoperit că textul îi aparține lui Alexandru Vlahuță, care își face astfel debutul în muzica rock la 103 ani de la deces. Așadar, felicitări nea Vlahuță, lui Călin îi rămân felicitările pentru muzică, atât pentru piesa asta, cât și pentru tot materialul în ansamblu.

Albumul ”Cutia Cu Secrete” este străbătut de teme relativ simple, a căutării și a recăutării de sine, a evadării și a refugiului în amintiri, cu versuri consistente și cu un ton general de frustrare-protest izvorât din adâncurile unui om pentru care vremurile pandemice si post-pandemice au fost mai complicate decât pare. Finalul, în schimb, este pozitiv – ”Speranța În Glas”, un giuvaer ce încheie blând și mângâietor un disc făcut fără prea multă pace interioară, o aduce simbolic și pe Ambra, fiica lui Călin, cu câteva vocalize dătătoare de optimism și speranță.

Pe lângă antepomenitul Toni Dijmărescu, la album au mai colaborat basistul orădean Vlad Spătar și tobarul Flavius Suciu. Acesta din urmă a și mixat și masterizat materialul, lucru foarte bun după părerea mea, căci riscul unui produs audio self-made este lipsa obiectivității, iar o pereche de urechi străine pot fi esențiale.

Albumul poate fi cumpărat de pe LoudRageMusic (producătorul materialului) și Emag.

Am scris acest text pentru melomanii cărora le place să aibă muzică în format fizic. Ca un colecționar de muzică subiectiv mi se pare și normal, și logic, și frumos să ai acasă pe raft un album care îți place, fie că e vorba de un CD, un disc de vinil sau chiar o veche casetă audio. Generațiile noi ascultă enorm de multă muzică, însă doar online, pe platformele de streaming, fără să aibă un disc proprietate personală. Ei sunt iubitorii de muzică fără muzică. Pe ei îi invit pentru ascultare sau descărcare aici.

Sărbători fericite vă dorim tuturor!