Arhive categorie: Editoriale Jurnal Bihorean

Eurovision, lasă-ne!

11 Duminică mart. 2012

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Un comentariu

Etichete

, , , ,


Eurovision-ul este pentru mine un fel de Tratat de la Varşovia, pe care au uitat să-l desfiinţeze. An de an promovează aceleaşi subproducţii efemere, care îl excită doar pe ascultătorul superficial şi amator de hey-ho-uri. Ca să devină hit, o melodie trebuie să fie în primul rînd bună şi, în al doilea rînd, să fie intens mediatizată. Foarte puţini sunt acei ascultători care pot să identifice un viitor succes de la prima audiţie. Şi specialiştilor din juriu le este greu, aşa că, în ambele cazuri, se votează mai mult după simpatii. Aşadar, Eurovision-ul, care lucrează doar cu prime audiţii, are obligaţia de a fi veşnic obscur.

citeşte mai departe

Publicitate

Tramvaiul anotimpurilor

09 Joi sept. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Un comentariu

Tramvaiul anotimpurilor era foarte la modă în oraş. Să prinzi un loc liber era semn de noroc nebun. Oamenii se înghesuiau în staţii pentru a încerca altceva, mereu altceva. Undeva în oraş era iarnă, cu frig şi factură la întreţinere mare. Dar, cu preţul unui bilet dus-întors, scăpau de tremurat pentru câteva ore sau pentru o zi întreagă.

În centru ningea. La următoarea staţie era soare strălucitor şi fuste scurte. La următoarea te întâmpina miros de struguri copţi, era ruginiu şi stătea să plouă. După încă o staţie te întâlneai cu băbuţe scumpe care vindeau ghiocei nevinovaţi. Era o nebunie! Oraşul ajunsese celebru în lumea întreagă pentru versatilitatea anotimpurilor.

Continuă lectura →

Mânca-te-ar Skype-ul!

31 Marți aug. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Scrie un comentariu

Etichete

, , ,

Nu mai reţin dacă expresia asta mi-a venit în somn sau la finalul unui proces cognitiv. Cert e că mi s-a părut că am inventat cel mai nou blestem al societăţii moderne în care supravieţuim. Blestemul singurătăţii.

Pentru cei care îi au departe pe cei dragi, Skype-ul a apărut ca o binecuvântare. Facturile de telefon au scăzut, timpii de convorbire au crescut, iar impresia că cel de departe e mai aproape, chiar lângă tine, a devenit mai pregnantă.

Iluzia e fabuloasă! Drama celui plecat departe şi drama celui rămas acasă se întrepătrund sub ascunzişul bucuriei comunicării, a comunicării gratuite în special. Dar, cu cât vorbesc mai mult, dorurile li se amplifică, iar cel plecat nu se poate rupe de acasă. Nici cel rămas nu se împacă mai bine cu absenţa celuilalt. Se nasc imagini virtuale ale persoanei-lipsă, biete proiecţii de oameni privesc cu ochii pierduţi un monitor.

citeşte mai departe

Viaţa în rate. Avans zero

22 Joi iul. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Scrie un comentariu

Etichete

,

Foto: ignatiuc.wordpress.com

Comercianţii n-au inventat nimic atunci când au început să vândă în rate cu avans zero. Pur şi simplu au transpus în afacere viaţa însăşi. Viaţa o primeşti pe gratis, fără să zici nici măcar  „Mersi!”. Trânteşti uşa Maternităţii şi pleci cu ea acasă. Ce frumos! Ai o viaţă! Nu-ţi pasă deloc de ratele pe care trebuie să le dai mai târziu, pentru că, în afară de laptele mamei, nu mai ştii nimic altceva. Treptat, binele începe să se termine, iar cei care îţi pun apă la rădăcină se poartă tot mai ciudat. Îţi spun că trebuie să înveţi să scrii, să citieşti şi să numeri până la 100. Aşa ajungi la grădiniţă, unde din contul tău pleacă prima rată.

Continuă lectura →

Omul care nu credea în eclipsă

08 Joi iul. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Un comentariu

Etichete

, , , , , ,

În timpul eclipsei din 1999 mă aflam în concediu la Arieşeni. Mega-evenimentul m-a găsit pregătit, cu ochelari de eclipsă şi un fior de emoţie. Dar vremea n-a ţinut cu noi. Deşi în zilele de dinainte a fost tot timpul soare şi senin, în ziua eclipsei a fost înnorat de dimineaţa până seara.

Aşa că ne-am postat în faţa singurului televizor din împrejurimi, care la rându-i era postat într-o bodegă arhiplină. Cu noroc am găsit şi loc la masă. Mi-am comandat o cafea şi o bere şi am început marea aşteptare.

Oamenii din bar erau jumătate turişti, jumătate localnici. Bineînţeles că toate discuţiile aveau ca subiect eclipsa şi fiecare încerca să exprime o părere cât mai personală sau o glumă cât mai originală.

La un metru de mine stătea un brav locuitor al Arieşeniului, pe la vreo 35-40 de ani, cu pălărie de paie învechită, haină ponosită, pantaloni găuriţi pe alocuri şi „adidaşi puma”. Îi completau imaginea un pahar de vodcă şi un pachet de Carpaţi fără filtru.

Continuă lectura →

Filosofia gropii

07 Miercuri iul. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Scrie un comentariu

Etichete

,

Foto: jurnalul.ro

Nu mai înjur când dau cu maşina în gropi. Am renunţat să-mi consum nervii, pentru că nu ajută la nimic. Groapa ştie să scoată din om tot ce e mai rău. Şi, decât să mă las stăpânit de ea, mai bine o ignor cu toate mecanismele răbdării mele şi cu toate mecanismele sistemului de direcţie.

Dacă aş fi statistician aş calcula câte pagube face o groapă, una oarecare, în toată existenţa ei. N-ar fi exclus să descopăr că groapa e un mecanism util economiei. Ea pune în mişcare oameni, afaceri şi bani.

Dacă aş fi specialist  psihologie (sau psihiatrie) aş vrea să determin ce cantitate de nervi şi frustrări creează o groapă în asfalt. Le-aş oferi o justificare parţială celor care coboară de la volan sub formă de pachet de nervi. Dacă aş fi cetăţean străin aş încerca să înţeleg de ce sunt în România atât de multe gropi. Aş fi tentat să cred că românilor le plac gropile şi că se simt bine în ele.

Continuă lectura →

Extratereştrii există! (Aliens do exist!)

20 Duminică iun. 2010

Posted by in Editoriale Jurnal Bihorean

≈ Scrie un comentariu

Etichete

,

Extraterestru2Orgoliul împarte acelaşi corp cu noi, dar nu face parte din fiinţa noastră. Am toate motivele să cred asta. O dovadă este faptul că orgoliul nu are aceleaşi interese cu noi. Îşi urmăreste doar propriile satisfacţii, chiar dacă asta înseamnă să facă rău fiinţei gazdă. Adică nouă. Binele lui nu e sinonim cu binele nostru.

Avem, aşadar, un mare duşman în interior. Cine ni l-a dat sau de unde l-am cules nu ştiu. De la Dumnezeu nu e, căci El cică nu face greşeli. Pe cale genetică nu, deoarece nu s-a descoperit nici o genă a orgoliului. Prin contact sexual nu se ia. Nici prin apă nu se transmite. Nu e nici de la tv, nici de pe internet. De unde e?

Continuă lectura →