Orgoliul împarte acelaşi corp cu noi, dar nu face parte din fiinţa noastră. Am toate motivele să cred asta. O dovadă este faptul că orgoliul nu are aceleaşi interese cu noi. Îşi urmăreste doar propriile satisfacţii, chiar dacă asta înseamnă să facă rău fiinţei gazdă. Adică nouă. Binele lui nu e sinonim cu binele nostru.

Avem, aşadar, un mare duşman în interior. Cine ni l-a dat sau de unde l-am cules nu ştiu. De la Dumnezeu nu e, căci El cică nu face greşeli. Pe cale genetică nu, deoarece nu s-a descoperit nici o genă a orgoliului. Prin contact sexual nu se ia. Nici prin apă nu se transmite. Nu e nici de la tv, nici de pe internet. De unde e?

De la orgolii pornesc toate conflictele şi războaiele lumii. Câştigător unic – orgoliul. De cealaltă parte, oamenii suferă şi mor ca proştii. Când oamenii se ceartă, orgoliul se distrează copios. La sfârşitul omului, când e în pericol să-şi piardă organismul gazdă, orgoliul îşi strânge bagajele şi se mută într-un om nou. Deocamdată, existenţa nu îi e periclitată, căci are oameni suficienţi. Adevărata sa criză va veni odată cu dispariţia rasei umane. Abia atunci, orgoliul se va muta pe altă planetă.

E limpede, aşadar, că orgoliul are comportament de entitate extraterestră, venită la colonizat. Iar pâna acum a dus o luptă foarte eficientă. Să fie orgoliul de sorginte ne-pământeană? Am demonstrat fără să vreau existenţa altor fiinţe în Univers? Scuzaţi-mă, fug să-mi ridic Nobel-ul. Mi-am pregătit şi speech-ul de acceptare: „Dedic acest premiu rasei umane, tuturor celor care m-au învăţat că doar luptând cu alţii îmi va fi bine. Îi anunţ pe această cale că i-am păcălit. Nu m-am bătut cu nimeni. Cuvântul „luptă” nu are niciun sens pozitiv, cu excepţia luptei pentru viaţă. Dar nu în detrimentul alteia. Vă mulţumesc.”

(Şapte seri, 16 ianuarie 2009)

English version

Aliens do exist!

Pride shares the same body with us, but it is not part of our being. I have all reasons to believe that. One proof is the fact that Pride doesn’t have the same interests as us. It only pursues its own satisfactions, even though this means hurting its host being. That is us. Its well-being is not a synonym of ours.

Therefore, we have a great enemy inside. Who gave it to us or where did we pick it from? I don’t know. It is not from God, no, because He doesn’t make mistakes. We haven’t got it genetically, because the pride gene hasn’t been discovered yet. It can’t be caught by sexual contact. It can’t be transmitted by water either. Neither is it from TV, and it hasn’t been downloaded illegally from the internet. Where is it from?

All possible conflicts and wars started because of Pride. The unique winner: Pride. On the other hand, people suffer and die like idiots. People fight, Pride laughs copiously at them. When people die, and it risks losing its host organism, Pride packs its bags and moves inside a new human being. Its existence isn’t jeopardized for the moment, because it has enough human beings. Its crisis will come once with the extinction of the human race. Then the Pride will move to another planet.

It is clear that Pride behaves like an alien entity, which is here for colonization purposes. And so far it has been leading a very efficient fight. Could Pride have an unearthly origin? Have I really proven unintentionally the existence of other beings in the Universe? I’m off to collect my Nobel Prize. I’ve even prepared my acceptance speech: „I dedicate this prize to the human race, to all those who have taught me that only by fighting others will I be all right. I’ll use this opportunity to let them know that I’ve fooled them. I haven’t fought anybody. The word ‘fight’ has no positive meaning, except for the fight for life. But it is not to the detriment of any other fight. Thank you.”