Stage Muzeu s-a închis! De luni, 19 mai, un strat gros de praf se va aşeza peste mica pivniţă culturală care în ultimii doi ani a fost casa Teatrului Artemotion. Soţii Sebi şi Mirela Lupu plănuiau să facă anunţul public duminică seara, imediat după piesa „Cerere în căsătorie fără Cehov”, pe care trebuiau să o joace împreună. Dar furtuna de joi a inundat localul, anulând ultimele două spectacole planificate. „Aşa a vrut Dumnezeu”, a oftat Sebi după ce a terminat de scos apa.

Considerat ba frivol de către conservatori, ba super cool de către alţii, teatrul de pub a început să vieţuiască timid în Oradea pe la sfârşitul anilor 2000. Mai toate cluburile au încercat cel puţin o dată să atragă publicul cu o piesă jucată în unul, două, maxim trei personaje. Unele au transformat asta în obicei, Escape şi Old Mill fiind printre cele mai active. Acolo au jucat cei de la Artemotion timp de aproape doi ani, până în aprilie 2012, când s-au mutat la „casa lor”, în fostul local La Masca. Aşa a apărut Stage Muzeu.

Dar, deşi porniţi la drum cu mare avânt, artiştii au fost curând copleşiţi de responsabilităţi ce nu ar fi trebuit să fie ale lor. În loc să se concentreze strict de partea artistică, actorii s-au trezit că trebuie să se ocupe şi cu aprovizionarea, şi cu administrarea. „Nu-s birtaş, nu e meseria mea să ţin un birt. Administrarea unui pub şi managementul artistic sunt incompatibile”, mi s-a confesat Sebi Lupu, ajuns în pragul extenuării după doi ani de muncă aproape fără pauză. „Toate eforturile începem să le simţim pe sănătate. Nu vrem să ne distrugem”.

Ultimele luni au fost afectate şi de renovarea Muzeului Iosif Vulcan, aflată în plină desfăşurare. Terasa nu poate fi deschisă, ceea ce afectează serios veniturile pe timp de vară. Iar 15 noiembrie 2015, când ar trebui să se încheie lucrările, e o dată prea îndepărtată. Aşa că, după mai bine de 100 de spectacole jucate în ultimii doi ani în Stage, Asociaţia Artemotion ia o pauză. „De jucat vom mai juca, dar încă nu ştim unde. Am încredere în fenomenul teatrului de pub. Nu este ceva trecător. Teatrul a început în spaţii mici, ca acesta”, crede Sebi.

Timp de doi ani, în Stage s-a jucat teatru cu regularitate. „Cerere în căsătorie fără Cehov”, „Gunoierul”, „Buletinista”, „Tanţa şi Costel” sau „1000 de motive să te omor” au fost vizionate de mii de oameni. Iar după fiecare spectacol, actorii au stat cu spectatorii la masă. Dintre aceştia din urmă, mulţi au început să meargă şi la teatrul mare. „Asta e cea mai mare satisfacţie a noastră. Ne-am făcut o adevărată familie de prieteni aici. Un cuplu a renunţat la divorţ după o seară de dans petrecută aici”, îşi aminteşte Mirela Lupu.

Tocmai când ajunsese un reper cultural al Oradiei, Stage Muzeu dispare. Meritele sale şi participaţia la viaţa oraşului sunt incontestabile. Emulaţia creată în jurul său sunt dovezi că drumul pe care pornise era bun. Este acesta un final sau un nou început? Rămâne de văzut…