În plin spectacol, actriţa a ieşit de pe scenă, a venit direct la mine, mi-a întins mâna şi, privindu-mă fix în ochi, mi-a zis: „Hai să facem sex!” Am răspuns ca într-un film mut – vorbeam, dar din gâtlej nu-mi ieşea niciun sunet. Văzând că nu zic nimic, s-a eliberat din strânsoarea mâinii mele şi s-a dus la altul. Şi de când aşteptam să-mi spună o actriţă asta!

În ciuda titlului, „Hai să facem sex!” nu este o piesă despre sex. Scrierea dramaturgului rus Valentin Krasnogorov, care stă la baza spectacolului, este suficient de puternică pentru a plimba spectacolul într-o călătorie expres, de 45 de minute, printre problemele existenţiale ale oamenilor.

Elvira Platon-Rîmbu, aici în postura de regizor, a păstrat câteva idei de bază din scriptul original şi a brodat în jurul lor altele. Rezultatul este un text corpolent, generos, care alternează între dialoguri şi monologuri paralele, suficient de dinamic pentru un spectacol cu doar doi actori şi o canapea.

Anca Rusu-Sigmirean şi Andrian Locovei (ambii actori ai Trupei Iosif Vulcan de la Teatrul Regina Maria Oradea) s-au lăsat reciproc unul pe altul la conducere. Astfel, prima parte a fost a ei, cu el în defensivă activă. În a doua parte, Andrian a tras căruţa, în timp ce Anca l-a susţinut permanent.

„Hai să facem sex!” este un spectacol viu, într-o continuă facere. Apar mereu idei noi, uneori chiar în timpul repetiţiilor, iar textul se schimbă din mers. Pentru reprezentaţia de ieri s-a schimbat chiar şi finalul!

Relaţia cu publicul este savuroasă. Spectatorii sunt deseori implicaţi în spectacol atunci când actorii li se adresează direct. Eu însumi am avut trei replici în spectacol (cu tot cu cea mută de care am povestit la început). Totuşi, recomand multă vigilenţă. În ciuda abordării lejere de la început şi a umorului presărat cu generozitate, spectacolul nu e o comedie. Registrul se schimbă foarte des şi vă puteţi trezi hăhăind când nu e cazul.

Ce s-a întâmplat cu lumea asta? De ce vrem să urcăm tot mai sus pe o scară care merge în jos? Ce vrea, de fapt, o femeie atunci când urlă că vrea sex? Şi, mai ales, cum de nu vrea un bărbat să se culce cu o femeie care se dă la el? „Hai să facem sex!” oferă câteva răspunsuri. Dar şi mai multe întrebări.

La doi ani de la premiera orădeană, spectacolul de pub „Hai să facem sex!” s-a reluat ieri, 22 octombrie, în Cafe Art Anastasia de pe Alecsandri. Piesa de teatru se va mai juca în luna noiembrie. Nădăjduiesc că, la următoarele reprezentaţii, patronul iubitor de artă nu va lăsa tot o singură ospătăriţă să lupte cu o sală întreagă. Altfel vom fi nevoiţi venim cu mâncare şi băutură de acasă. În rest, locul e plăcut şi prietenos. Nu se serveşte vin la pahar. În timpul reprezentaţiilor nu se fumează.

Lucian Cremeneanu