Etichete

, , , , , , , , ,

Sonet 2

Foto Sorin Cosma

Muzicianul şi omul de cultură Florian Chelu a continuat munca la proiectul „Sonet Bihorean”, început în 2006, lansând săptămâna trecută partea a doua. Chelu le-a repartizat unor compozitori bihoreni de felurite orientări muzicale sonete scrise de poeţi bihoreni din diverse vremuri. Rezultatul acestor întâlniri, o carte cu partituri şi manuscrise ale celor 50 de cântece noi, a fost lansat miercuri (15 octombrie 2014) în Săptămâna Muzicii Clasice organizată de Filarmonica Oradea.

Sala Filarmonicii a fost mult prea mare pentru întâmplarea artistică remarcabilă, de altfel. Cei care au trecut pe scenă pentru un cântec, o recitare sau un speech, au fost mai mulţi decât simplii spectatori. Cu toate acestea, sonetul muzical, un cântecel de întindere redusă, plăcut urechii, s-a răspândit netulburat peste puzderia de scaune roşii goale. Cu verva-i caracteristică, Florian Chelu şi-a lăudat colaboratorii, le-a dăruit cărţi, a glumit şi a cântat alături de fiica sa Alexandrina şi de muzicieni ai orchestrei filarmonice. Tot din pricina vervei amfitrionului, evenimentul s-a cam lungit, transformându-se într-un adevărat cenaclu literar.

În aceeaşi seară, elegantul Tapta Cafe şi-a invitat clienţii la o seară de jazz cu Viorica Pintilie, o moldoveancă frumoasă, stabilită de 10 ani în Bucureşti. Accesul a fost gratuit, dar pentru a rezerva un loc era nevoie de consumaţie minimă de 100 de lei/persoană. Cum n-am vrut să ajung în patru labe acasă, am preferat să stau într-un salon din spate, unde suta de lei nu era obligatorie, şi să ascult recitalul prin instalaţia de sonorizare a localului. A fost o alegere mult mai bună, fiindcă în sala principală toată lumea vorbea tare, iar fineţurile moldovencei şi ale trupei de acompaniament Harlem deveniseră doar o chestiune de ambianţă.

Şi uite aşa, ceea ce trebuia să fie „o seară specială de jazz condimentată cu acorduri de bossa nova şi blues” s-a transformat într-o zi de naştere cu formaţie. Tocmai când aborda unul din cântecele ei preferate (I love the way you’re breaking my heart, de la Peggy Lee), interpreta a fost oprită de… sosirea unui tort! Mesenii au izbucnit în aplauze pentru prăjitură, saxofonistul a improvizat un „Happy Birthday”, iar după ce s-a suflat în lumânări, trupa a luat cântecul de la început. Dacă mai adaug şi berea cam caldă adusă de o ospătăriţă depăşită de ţinuta localului, aş putea defini experienţa drept amuzantă.

Vineri seara mi-am orientat atenţia spre concertul lui Marius Dobra, care a cântat în Shadows Club de pe Alecsandri. Localul a instalat pe la jumătatea enormei săli o cortină, astfel că sunetul a mai pierdut din ecoul care m-a zăpăcit la precedentul concert de acolo. Acompaniat de trupa cu care cântă în Austria şi asistat de un public cald şi prietenos, virtuosul Marius Dobra a interpretat în majoritate cântece proprii (vă recomand sensibila „Don’t take my guitar”) şi a dat-o pe cover-uri abia spre sfârşit. Iar dacă în localul precedent, berea fost prea caldă, aici vinul roşu a fost prea rece. Atâta bai să fie!

Lucian Cremeneanu