În „Cancun„, piesa Trupei Iosif Vulcan de la Teatrul Regina Maria din Oradea, pe lângă Ioana Gajdo, Corina Cernea, Şerban Borda şi Petre Ghimbăşan mai apare pe scenă şi… un penis. Debutantul în ale teatrului s-a comportat responsabil, matur, fără trac şi a impresionat publicul de toate categoriile. Mări(me)a sa a acceptat provocarea lansată de cremeneanu.com de a fi primul penis din lume care acordă un interviu şi s-a destăinuit cu generozitate. Pentru cei care aveţi deja o glumă pe limbă, menţionez că interviul a fost luat în scris, nu oral.

• Mulţumesc pentru că ai acceptat să stăm de vorbă. Ce-ai zis când stăpânul s-a apucat de teatru?

M-am bucurat crezând că o să am mai multă acţiune. Aşa a şi fost pentru câţiva ani, până când am dat peste teaca perfectă.

• Teacă? Vorbeşti de parcă ai fi sabie. Când ai urcat prima dată pe o scenă?

M-a luat stapânu’ cu el prin clasa a IX-a la ceva spectacol de poezii.

• În 18 septembrie 2014 te-am văzut în „Cancun”. A fost prima dată când ai apărut în văzul lumii?

Da, a fost prima dată când am ieşit să dau ochii cu o sală de teatru. Fain renovată! Super! Luna viitoare mă duc să văd şi sala din Zalău. Sper să văd şi altele.

• La Zalău? Nu ţi-e teamă că stăpânul s-ar putea alege cu porecla „pulalău de Zalău”?

Nici vorbă. Apoi, şi dacă ar fi aşa, i s-ar spune lui, nu mie.

• Îţi place la teatru?

E fain, îmi place. M-ai văzut cumva şi cu o săptămână mai devreme, la repetiţia generală? Sau n-ai avut pule… scuze, pile?

• Te-am văzut doar la premieră. Câţi oameni te mai văzuseră până atunci?

Sincer nu ştiu să număr. Stăpânu’ zice că nu mulţi, doar multe.

• N-ai mişcat nimic în timpul premierei. Ai avut emoţii?

Eu nu, dar stăpânului îi tremura mâna ca varga. Păcat că nu se ţinea de mine. 🙂

• Da’ cu freza aia de anii ’80 ce-i pe capul tău?

Old school boy. Se asortează cu freza de pe piept şi cu freza de sub braţ. Nu puteam să ies în evidenţă cu o freză nouă sau chelios. Pe deasupra, mai vine şi iarna. E important să fie mai călduţ, că dacă e frig încerc să mă ascund.

• Aha, adaptarea la mediu. Te-ai dezgolit şi la repetiţii sau îţi place doar cu sala plină?

Păi şi la repetiţii, dar nu la multe, că era curent şi nu vreau să răcesc. O dată am vrut să-i sperii pe ceilalţi şi am intrat cu un ciorap negru pe cap. Voiam s-o fac pe duru’, ca în filmele din anii ’80 cu spargeri de bănci. Au râs cu toţii. Nu am faţă de dur. Da’ cică-s dur.

• Dacă vrei să fii dur, trebuie să dai spargeri de nuci, nu de bănci. Apropo de repetiţii, asista multă lume atunci când se ştia că urmează să apari şi tu?

Nu ştia multă lume, iar cei care erau de faţă îşi întorceau privirile. Nu ştiu de ce. A… am auzit odată că la soare te puteai uita, da’ cazi în groapa altuia… sau aşa ceva.

• Acum că ai apărut într-o piesă de teatru, ţi-ar plăcea să joci şi într-un film? Dacă da, ce gen?

Tot aud un banc cu ceva film la dinţi. Nu-l înţeleg. Dar poate că ar fi fain să apar lângă ei. Nu muşcă tot timpul.

• Se spune că penisul nu ştie carte. E adevărat?

Carte? Ce-i aia?

• Dacă n-ai fi fost penis, ce ţi-ar fi plăcut să fii?

Ca orice penis care se respectă mi-aş fi dorit măcar o dată să fiu vagin. Cică e mai uşor.

• De penisul lui Claudiu Bleonţ ai auzit? Ăla a ţinut o conferinţă de presă.

Am văzut o fotografie cu un penis (cu P mare) şi am întrebat cine-i tipul de lângă el.

• Care crezi că este rolul penisurilor în teatrul contemporan?

E foarte important. Cică în Vest, dacă intri pe din dos sau eşti tăiat puţin la cap ajungi vedetă cu siguranţă.

• În incheiere, ai un mesaj pentru penisurile din public? Dar pentru doamnele din sală?

Să le folosească.

• Mulţumesc şi… la mai mare!

La fel.