Această prezentare necesită JavaScript.

Mai multe fotografii de la premieră [de Sebi Tonţ]

După interesul publicului, care a umplut sala Teatrului Regina Maria joi seară, „Cancun” pare să fi fost cea mai aşteptată premieră din această stagiune a trupei Iosif Vulcan. Lansarea în toiul Festivalului Internaţional de Teatru 2014 a amplificat atenţia şi aşteptările şi a creat o ambianţă mai specială decât într-un simplu debut de stagiune.

Cele patru personaje, jucate de Ioana Gajdo, Corina Cernea, Şerban Borda şi Petre Ghimbăşan, formează două cupluri aflate în vacanţă în Cancunul mexican, care se lovesc de nişte probleme greu de anticipat. Ştim ce înseamnă pentru oameni concediile exotice: soare, plajă, valuri, bună dispoziţie, culori vii, şampanie, mic dejun copios, cină romantică, muzică, dans, sex.

Dar ce se întâmplă atunci când mintea e cea care pleacă în vacanţă, adică o ia razna, fie şi temporar? Abia de la acest punct, piesa, construită în jurul personajului Reme, jucat de Ioana Gajdo, începe să tureze motoarele.

Prezentată drept „o comedie agilă şi distractivă”, „Cancun” este mai degrabă o dramă destul de adâncă ornată cu râsete. Dacă piesa ar fi un tort, comedia ar reprezenta doar spuma de deasupra, în timp ce drama din fundal ar fi blatul gros, înecat în ciocolată cam amară şi vâscoasă.

Regizorul Theodor Cristian Popescu manevrează dramaticul şi comicul ca pe două potenţiometre, alternându-le şi păstrând atent echilibrul între ele. Dar reuşeşte şi un moment antologic, în care ridică la maxim ambele butoane. Cea mai amuzantă scenă a spectacolului, în care apar chiar şi gagurile fizice, are loc simultan cu un sfâşietor moment de disperare a personajului principal feminin.

În minutul 22 se produce un şoc ce scoate din amorţire spectatorii contaminaţi de atmosfera de concediu: o scenă de nuditate masculină introdusă abrupt, aproape brutal, fără nicio pregătire prealabilă a spectatorului. Imediat, doi copii au primit cartonaşe roşii de la părinţi şi au părăsit sala. Cinci minute s-a şuşotit în sală până ce apele s-au liniştit!

Citeşte aici un interviu cu penisul

În teatru, la fel ca şi în dormitor, nuditatea poate cădea în derizoriu dacă nu este bine justificată. Din fericire, desfăşurarea ulterioară a acţiunii arată limpede că regizorul a folosit-o perfect, ca pe un bookmark, un punct de reper pentru spectatorul ce poate fi derutat de încurcătura din scenariu.

Pe alocuri, „Cancun” pare o versiune light, mai puţin tragică şi complicată, dar şi mai amuzantă a spectacolului „Cometa” din stagiunea trecută. Ambianţa de concediu, creată minimalist, aerisit, cu foarte mult bun gust de scenograful Cosmin Ardeleanu, este completată cu lumini excepţionale realizate de Lucian Moga.

Pontonul, care brăzdează scena şi primele rânduri de scaune, devine un catwalk al baiurilor şi farselor, pe care protagoniştii, aproape de public, dar tot mai departe unul de celălalt, îşi scot la defilare problemele. Sunetul neîntrerupt al valurilor e realizat surround, efect spectaculos în centrul sălii, dar uşor deranjant în spate, unde trebuie să ciuleşti urechea mai tare la unele replici. Spectacol interzis celor sub 16 ani şi sub 16 cm.

Lucian Cremeneanu