Etichete

, , , ,

Catedra Cimitirului din Deal

Multe generaţii de beiuşeni vor savura această carte! Îi vor descoperi în paginile ei pe cei care le-au luminat începuturile în viaţă, pe o parte din dascălii mutaţi în cimitirul din deal. Cei mai tineri, care nu i-au prins la catedră, vor înţelege mai bine poveştile prietenilor mai mari, ale părinţilor, ale bunicilor. „Catedra Cimitirului Din Deal” este un prilej de emoţie şi bucurie nostalgică pentru toţi cei care şi-au format şi lăsat o parte din suflet acolo, în Alma Mater Beiusensis.

Lansată spre sfârşitul anului trecut, în chiar inima culturală a Beiuşului, Colegiul Naţional „Samuil Vulcan”, cu ocazia aniversării a 185 de ani de existenţă, cartea profesorului Ioan Dărăbăneanu, profesor de biologie care se certifică astfel şi în domeniul literelor, poate părea la prima vedere un simplu letopiseţ al profesorilor beiuşeni mutaţi la cele sfinte. Impresia, superficială, de altfel, se risipeşte de la primele pagini.

Autorul dedică fiecăruia dintre foştii săi colegi de breaslă câte un eseu, fiecare scris într-o cheie aparte şi mulat stilistic şi emoţional pe imaginea celui dispărut. Eseurile sunt bazate pe date statistice, păreri general-obiective, părerile subiective ale autorului, dar şi pe mici snoave, glazurate cu fine observaţii personale.

Începând cu personalitatea omului, autorul ne dezvăluie treptat, imaginea profesorului. Uneori, procesul este invers – ne este prezentat profesionistul de la catedră şi abia apoi omul. Sintagma „Despre morţi, numai de bine” are acoperire în această carte doar până la un punct. Prin mici cuvinte învăluite în mare eleganţă, Ioan Dărăbăneanu nu se sfieşte să spună câteva vorbe şi despre părţile mai tenebroase ale unora sau slăbiciunile altora.

..

prof. Ioan Dărăbăneanu

Pentru un plus de veridicitate, dar şi pentru o coloratură aparte a scrierilor sale, profesorul Ioan Dărăbăneanu adaugă şi anumite întâmplări, la unele asistând personal, altele fiindu-i repovestite, pe care le-a grupat sub titlul „O întâmplare… şi mai multe… dintr-o sută”. Acestă secţiune dă un parfum aparte scrierii şi o colorează într-un mod foarte viu şi amuzant.

Prin acest inspirat şiretlic scriitoricesc, autorul atinge două obiective dintr-o singură lovitură: pe de-o parte umanizează imaginea unor oameni condamnaţi la seriozitate şi decenţă în viaţa publică, dezvăluindu-le latura „civilă”, iar pe de altă parte, aşterne pe hârtie în premieră (deci oficializează, oarecumva) câteva dintre excepţionalele întâmplări petrecute de-a lungul timpului în Beiuş şi care, transmise din gură în gură, au devenit legende.

Iată un exemplu:

„Acesta (Lică Pop, n.a.) supraveghea bunul mers al examenului scris la literatura română, subiectul fiind „Scrisoarea a III-a” a lui Mihai Eminescu. Văzând că unul dintre candidaţi, vechi beiuşean, este în impas, Lică încearcă să-l ajute sugerându-i despre ce e vorba. De câte ori trecea pe lângă banca acestuia, şoptea „Tu eşti Mircea?” La un moment dat, candidatul nedumerit şi puţin iritat […] a răspuns iritat: „Nu, eu sunt Popa de la Poştă!”

În cele 200 de pagini sunt puse în lumină atât personalităţile începutului de secol XX din învăţământul beiuşean, nume demne şi de cărţile de istorie (cum ar fi Vasile Ştefănică, Ion Buteanu, Ioan Buşiţia, Niculiţă Papp, Vasile Dumbravă sau Constantin Pavel), cât şi nume contemporane cu cititorii cărţii (M. P. Bruckental, Constantin Duma Suceveanu, Francisc Matei, Mihai Dalea, Constantin Nenciulescu, Titu Ilaş, Florian Ban, Sabin Indrei, Milan Martinov, Ioan Zaha, Elena Şipoş, Gavril Hădăreanu sau Mircea Arion). Nu lipsesc nici dascăli beiuşeni dispăruţi mai recent, dintre care îi amintesc aici pe Ioan Pop, Cornelia Sabău, Ioan Mărculescu, Ana Maria Scurtu sau Monica Bărbatu.

Sunt 75 de nume în „Catedra Cimitirului Din Deal”. 75 de nume adunate în şase ani de muncă asiduă. Însă, există şi profesori care nu au fost amintiţi, din cauze pe care autorul şi le asumă – uitare nevinovată, lipsă de informaţii sau, în unele cazuri, statutul de tristă amintire în memoria colectivă a beiuşenilor a persoanei respective.

Cu toate acestea, „Catedra Cimitirului Din Deal” este, pe lângă un elegant şi romanţat omagiu colegial (care, din nefericire, se va actualiza continuu), şi un gest deosebit de necesar adus memoriei colective a unui Beiuş condamnat la veşnică nostalgie după vremurile bune. Şi după oamenii săi buni.

Lucian Cremeneanu

Cartea „Catedra Cimitirului Din Deal” se găseşte la Muzeul Orăşenesc de Etnografie şi Folclor Beiuş. Preţ – 20 de lei.

Tipar executat la Adi Center Iaşi. Lucrare tipărită cu sprijinul Primăriei Beiuş, Parohiei Greco-Catolice Beiuş şi al Fundaţiei Culturale „Samuil Vulcan” Beiuş.

Anunțuri