În timpul eclipsei din 1999 mă aflam în concediu la Arieşeni. Mega-evenimentul m-a găsit pregătit, cu ochelari de eclipsă şi un fior de emoţie. Dar vremea n-a ţinut cu noi. Deşi în zilele de dinainte a fost tot timpul soare şi senin, în ziua eclipsei a fost înnorat de dimineaţa până seara.

Aşa că ne-am postat în faţa singurului televizor din împrejurimi, care la rându-i era postat într-o bodegă arhiplină. Cu noroc am găsit şi loc la masă. Mi-am comandat o cafea şi o bere şi am început marea aşteptare.

Oamenii din bar erau jumătate turişti, jumătate localnici. Bineînţeles că toate discuţiile aveau ca subiect eclipsa şi fiecare încerca să exprime o părere cât mai personală sau o glumă cât mai originală.

La un metru de mine stătea un brav locuitor al Arieşeniului, pe la vreo 35-40 de ani, cu pălărie de paie învechită, haină ponosită, pantaloni găuriţi pe alocuri şi „adidaşi puma”. Îi completau imaginea un pahar de vodcă şi un pachet de Carpaţi fără filtru.

Continuă lectura →