E orădeancă, o cheamă Mihaela Simai, i se spune Mela, este educatoare și cantautoare. O vreme a activat sub titulatura Melaz, la care a trebuit să renunțe din pricină că mai există și alții pe pământ cu același nume. În 2014, după ce am văzut-o într-un concert ținut în Moszkva Cafe, scriam următoarele (scuzați citatul din mine însumi):

”Dacă îşi va găsi un impresar bun şi un producător muzical creativ, Mihaela Simai poate face pasul în muzica mare peste câţiva ani. M-aş bucura să înregistreze cât mai repede un album, pe care să nu-l difuzeze gratuit pe internet, ci să-l scoată la vânzare. Nu contează câte exemplare va vinde, contează să fie pe piaţă. Eu voi cumpăra cu siguranţă unul.”

De atunci, Mela a scos 3 albume, dar mie mi-a căzut în mână doar al treilea, ”Emotions”, scos sub noul nume artistic Si Mai Mela, album finalizat anul acesta, cu lansarea programată prin luna octombrie. Pe un flash drive cu carcasă din lemn, ambalat într-o cutiuță simpatică tot din lemn, am descoperit 12 piese foarte diverse stilistic, toate dominate de vocea, chitara, compozițiile și versurile Mihaelei, cu un înveliș muzical mai degrabă minimalist decât generos. Dar simplitatea este apreciabilă și în muzică. Pe lângă asta permite abordări diverse în concert.

A fost surpriză plăcută pentru mine să constat cât de mult a evoluat muzical Mela în ultimii ani. Albumul are o maturitate evidentă de la prima ascultare, este complex și lasă o stare de bine după ce se încheie, îmbiind la replay. Conține câteva piese remasterizate de pe precedentul ”Blue Dream” (lansat cu fostul nume, Melaz, în nov 2019), dar și piese noi.

Piesa mea preferată este ”Blue Dream”, pentru minimalismul sunetului, simplitatea chitarei, versurile in engleză și română, linia melodică a textului când mângâietoare, când extatică și coardele de pe fundal. Mă „dezamăgește” un pic doar la final, când, luat de val, am senzația că cineva o filează prea devreme și simt nevoia să o ascult din nou.

Pentru a evita capcana propriului subiectivism, am apelat la 12 oameni (majoritatea muzicieni) să comenteze fiecare câte una dintre cele 12 melodii ale materialului, fără ca ei să știe despre cine este vorba. Cum niciunul nu a avut imaginea generală a albumului, fiecare s-a referit strict la melodia care i-a fost trimisă. Am primit impresii destul de diverse care, adunate, compun o perspectivă de ansamblu a albumului ”Emotions”.

1. „My Sunshine Is Here” [Mugurel Vrabete, Holograf]
   Îmi place foarte mult când aud înlănțuiri armonice care conțin și altceva decât vestitele trei acorduri, pentru că îmi sugerează că armonia urmează o linie melodică deja construită și nu invers. Fără vreo similitudine reală, gândul m-a dus către Joni Mitchell. I-aș dori din toata inima tinerei muziciene să aibă inspirația și succesul celei care este considerată una dintre cele mai inovative compozitoare.
   
2. „Blue Dream” [Dan ”Rini” Crăciun, Dirty Shirt]
   Cântă bine fata, are voce foarte faină, liniștitoare. Pe mine mă duce cumva, nu știu de ce, către muzica gregoriană, care te liniștește. Instrumentalul e bine balansat și la locul lui. Vocile de backing intervin fain, lăsând totuși vocea principală să își facă treaba.
   
3. „Șoapte” [Art Vandalay, La Vie en Pink (Pink Floyd tribute band), Franța]
   Textul nu are nici o noimă (putea să se numească oricum nu neapărat „Soapte”), muzical nu se poate spune ca este un cântec finit, mai degrabă o idee înregistrată în grabă, un crochiu, progresia acordurilor este foarte banală, vocea e corectă, nu cântă fals, dar nici nu are nimic special. În cazul ăsta ce ar putea salva proiectul ar fi un text inteligent, dar nu este cazul aici.
   
4. „Pasiuni” [Călin Pop, Celelalte Cuvinte]
   O piesă cu efect reconfortant. Un intro instrumental promițător, dar un pic cam lung. O voce proaspătă învăluită în iscusite acorduri de chitară acustică pe construcția unor sensibile versuri cu îndemn către visare.
   
5. „Clipe” [Smaranda Chisbora, jurnalistă Bihoreanul]
   Un bun motiv de rememorare a clipelor care, deși duse, nu s-au pierdut. O celebrare lină, de tip café-concert, a momentelor care, uneori inexplicabil, se păstrează pregnante în minți. Un plus pentru muzicuța vibrantă de pe final.
   
6. „I’m Like A Bird” [Vlady Cnejevici, Compact, Pasărea Colibri, Pacifica etc]
   Un pic prea lungă, de unde riscul de a fi monotonă, dar vocea are potențial.
   
7. „Csak Tancolj” [Daniela Cap, realizatoare National FM]
   Linia melodică e drăguță, ușoară, nu forțează vocea, voce care are ceva din Zoia Alecu, Amy MacDonald și Rosa Linn. E o voce bună, dar mai poate lucra la ea.
   
8. „Let Your Dream” [Cristi Copex, N.O.R.]
   O melodie veselă, de vară, care te face să zâmbești. Ar fi bine de ascultat, pe plajă cu un cocktail în mână. O văd în registrul zilelor senine, al albastrului cerului fără nori, al zborului unui pescăruș, al dimineților cu bărci de pescari întorcându-se la mal.
   
9. „Love, Peace and Harmony” [Hanno Hoefer, Nightlosers]
   O piesă în care cantautoarea este preocupată de bunăstarea spirituală personală. Îi doresc, nu numai ei, ci tuturor oamenilor de pe acest pământ, sa aibă succes în demersul de a găsi love, peace and harmony în viețile lor. Piesa e bazată pe tradiția folkului american, intro-ul de chitară solo putea să lipsească, dar vocea si backing-ul sunt bine aranjate, iar muzicuța à la Bob Dylan stă și ea bine unde e. Per total, o piesă agreabilă cu un subiect ușor banal, dar până la urmă cine nu-și doreste LP&H? Eu sigur da.
   
10. „Happy birthday, Michael!” [A.G. Weinberger]
    Cântecul este luminos, cald, matern și înduioșător. Dacă aș produce eu piesa aceasta aș folosi o altă progresie armonică ici-colo, aș schimba ritmica chitării și aș folosi și alte instrumente. Bănuiesc că este doar un demo. Daca este produs profesionist cred că are șanse serioase de a pătrunde. Felicitări și mult succes.
    
11. „Împreună de Sărbători” [Mircea Baniciu]
    ”În agonie să trăim, /Iubire să dăruim…” Cum adică!? În rest e OK!
    
12. „Dincolo De Nori” [Berti Barbera]
    Îmi place. E greu să spui ceva în regim acustic, pe un teritoriu destul de bătătorit. E cântat cu expresie, cu plăcere, diferit de emoția ambiguă a multor producții de gen. Pentru un efort local, e admirabil.

Le mulțumesc încă o dată celor 12 care mi-au răspuns la provocare. Mai adaug la cele de mai sus că producția muzicală a fost executată în studioul Blue Frog Studio din Oradea, cu Zsolt Simo la butoane. Albumul poate fi ascultat pe mai multe platforme și cumpărat de pe Amazon. Dar cine dorește melodiile pe stick, în cutiuța de lemn, trebuie să apeleze deocamdată la autoare.

Lucian Cremeneanu