August 2016. Tocmai murise compozitorul Adrian Enescu. Am aflat vestea de pe Facebook și am intrat rapid pe câteva site-uri de știri să o verific. Digi24 și Gândul.info titrau identic: ”A murit compozitorul Adrian Enescu”.

Adevărul a fost mai explicit încă din titlu: ”A murit compozitorul Adrian Enescu, pionier al muzicii electronice şi autor al hitului ‘Bună seara, iubito‘“. Mediafax, cam la fel: ”Adrian Enescu, compozitorul care a definit stilul Loredanei Groza, a murit la vârsta de 68 de ani.”

Excepția a venit de la Evenimentul Zilei. Pe site-ul evz.ro a trebuit să-mi folosesc logica pentru a identifica știrea camuflată sub următorul titlu: ”LOVITURĂ TERIBILĂ pentru Loredana Groza. UN OM FOARTE DRAG EI a murit. Detalii de ultimă oră.”

Mi-a fost greu să înțeleg asupra cui aruncă titlul acesta de can-can o lumină mai proastă: asupra editorilor web, forțați să practice prostituția ieftină pentru a aduna vizualizări, ori asupra cititorilor săi, considerați prea proști să știe cine a fost Adrian Enescu, motiv pentru care s-a apelat la ”cârligul” Loredana?

Am aprofundat cercetarea și m-am apucat să verific numărul de vizualizări al fiecărei știri în parte. Până pe la 8 seara, știrea de pe site-ul Digi24 adunase 1400, cea de pe Gândul 4845, pe Mediafax fuseseră 6172 de vizualizări, în timp ce, surpriză, Evenimentul adunase… 310. Doar 310! Or fi cititorii Evenimentului Zilei mai puțin melomani, n-or fi auzit de Loredana, or fi interesați mai puțin de morbidități… cine știe?

Cert este că problema nu pare a fi la cititori, ci la redactori. Scoțându-l din titlu pe Adrian Enescu, unul dintre marii compozitori români de muzică electronică și de film, redactorii și-au tras un magistral șut în fund.

Titlurile sunt foarte importante pentru un articol de presă scrisă. Un material foarte bun va fi mai puțin atractiv pentru public dacă nu are un titlu incitant, inteligent, ba chiar scandalos la prima citire. În extrema cealaltă, un articol de doi bani, gol de conținut, despre un nimeni sau un eveniment de nimic, dar care bubuie de senzaționalism în titlu, poate face trafic mult mai mare.

Pe termen foarte scurt câștigător pare să fie cazul al doilea. Pe termen lung mă îndoiesc, fiindcă genul acesta de jurnalism are consistența seminței de bostan – îl ronțăi câteva secunde, îl scuipi și îl uiți aproape instantaneu.

Discutam cu un respectabil confrate despre articolul meu dedicat dispariției Regelui Mihai, publicat la jumătatea lunii decembrie 2017. Omul, monarhist până în măduva oaselor, îmi spunea că titlul ”Charlie Chaplin și Regele Mihai” i-a dat fiori, i s-a părut de-a dreptul blasfemiator, deși admitea că era potrivit cu textul pentru care m-a și lăudat.

L-am provocat să găsim împreună un alt titlu, mai potrivit, incitant pentru cititor, într-o perioadă în care s-a scris masiv despre subiect. N-am reușit. Dacă lucram la Evenimentul Zilei era simplu: ”LOVITURĂ TERIBILĂ pentru Regina Elisabeta. UN OM FOARTE DRAG EI a murit. Detalii de ultimă oră.”

Lucian Cremeneanu