La fecioara lăudată să nu te duci cu sacul (Iron Maiden în Bali)

Etichete

, , , ,

Când mergi la un concert rock într-un oraş mare al Europei, nu ai nevoie de indicaţii ca să ajungi la stadion sau la sala unde se cântă. Trebuie doar să urmăreşti fluxul de oameni cu tricouri negre – te urci în acelaşi metrou sau autobuz cu ei, cobori la aceeaşi staţie, traversezi strada exact în acelaşi loc şi valul te va purta până la intrare. Am crezut că şi în Bali va fi la fel, dar m-am înşelat. Cu 2 ore şi jumătate înainte de începerea concertului Iron Maiden, traficul în partea de sud a insulei era… nefiresc de firesc. Am ajuns cu motocicleta în doar 20 de minute, deşi estimam vreo 40. Am parcat lejer, am trecut pe lângă vânzătorul de tricouri contrafăcute (15 dolari) şi m-am pomenit în faţa intrării, înconjurat de rockeri, plete, bere şi fum de ţigară. Lipseau doar hainele de piele din cauza temperaturii înalte.

„… şi ne-am lăsat semnăturile la picioarele lor.”

Mi-am petrecut timpul până la intrare povestind cu o fată corpolentă cu nume predestinat, Mega. Ne-am fotografiat în faţa unui poster cu membrii trupei şi ne-am lăsat semnăturile la picioarele lor. Aflată la primul concert major din viaţa ei, Mega era, totuşi, dezamăgită de numărul mic de oameni care refuza să crească spectaculos odată cu apropierea orei de începere: „It’s fuckin’ Iron Maiden, man! How can you stay at home when they’re coming to Bali?” Mi-a mărturisit că visul ei este să vadă live Slipknot, pe care îi avea pe tricou. Apropo de tricouri, la acest concert am văzut cea mai mare densitate de tricouri cu trupa de pe scenă. Cred că mai bine de jumătate din cei prezenţi aveau tricouri cu Iron Maiden. Eu, mai exclusivist, am purtat singurul tricou cu Celelalte Cuvinte, ocazie cu care mi-am dat seama cât de bine seamănă Ovidiu Roşu cu Bruce Dickinson.

citeşte mai departe

Tom Cruise chinezu’

Etichete

, , ,

E fascinant să citeşti presa în Asia. Aproape zilnic dai de câte o ştire de la amuzantă spre năucitoare. Exemplul de azi: jurnaliştii chinezi de la CCTV (China Central Television) au ilustrat un documentar despre forţele aeriene chineze cu imagini din filmul Top Gun! 🙂

Eu i-aş da un premiu editorului pentru umorul şi ironia sa subtilă. Şi el are dreptul să se joace la butoane, la fel cum oamenii cu decoraţii se joacă de-a războiul cu alte butoane, mai mari şi mai roşii.

La nuntă cu Leo Sayer

Etichete

,

E senzaţional să mergi la o nuntă şi să-l descoperi la masa de alături pe Leo Sayer.

E minunat să mergi la o nuntă unde să-ţi cânte Leo Sayer.

Star Trek, Fifth Element, The Rock, Terminator, Star Wars şi… eu!

Etichete

, , , , , , , ,

Ieri, după ce am lansat concursul „Ce, bila mea, e asta?” m-am temut că am ales o temă prea dificilă. De aceea, azi m-am gândit să ofer câte un indiciu pe zi până la ghicirea obiectului. N-am apucat să dau decât unul, că Alex Curpaş a şi ghicit. Am fost şi încă sunt impresionat.

Într-adevăr, bila verde pe care o ţin în mână este una din bilele pline cu gaz toxic VX, pe care Nicolas Cage le scoate dintr-o rachetă ce ameninţa să distrugă oraşul San Francisco în filmul „The rock” (Fortăreaţa). Menţionez că bila nu este o replică, ci este chiar una originală, folosită în film. Iată cum a ajuns în mâna mea.

Sean Connery şi Nicolas Cage în „The rock” (1996), regia Michael Bay.

citeşte mai departe

Ce, bila mea, e asta? (Concurs cu premiu)

Etichete

,

Cine ghiceşte ce este obiectul pe care îl ţin în mână? Element ajutător – fotografia nu a fost făcută în România. Premiul va fi stabilit în funcţie de câştigător. Succes!

În fiecare zi voi oferi un indiciu care să ajute la identificarea obiectului.

Indiciu nr. 1 – Fotografia a fost făcută în Anglia.

Declar concursul închis şi câştigat. Vezi de către cine şi de ce!

Un anunţ incredibil

Etichete

,

Am descoperit anunţul de mai sus ieri, în Bali Advertiser, un ziar bilunar de anunţuri, foarte citit de către comunitatea străină din Bali. Cred că este cel mai frumos anunţ pe care l-am citit vreodată.

„În 12 ianuarie i-am dat unui domn străin indicaţii greşite pentru a ajunge la Matahari (un magazin, n.t.). Când mi-am realizat greşeala, plecase. Dacă citeşti asta, îmi cer scuze. Am un sentiment de vinovăţie de atunci. Jeena”