M-am bucurat că nu mi-am luat laptopul cu mine la Londra, pentru că aș fi scris probabil despre spectacol ”la cald”, ceea ce poate fi atât bine, cât și rău. Dar mai mult rău, pentru că poate afecta obiectivitatea. Am avut așadar două zile să mă lepăd de subiectivismele care mă leagă de ABBA încă din fragedă pruncie – prima trupă care mi-a plăcut în copilărie, prima relație serioasă de amor pe la vârsta de 10 ani (Agnetha, dragostea mea), primul film care m-a făcut să levitez câțiva ani mai târziu (ABBA: The Movie), primul musical mare la care am fost în străinătate (Mamma Mia) – și, astfel, sper să vă pot povesti cu mintea limpede despre spectacol. Mai am de mărturisit și faptul că a vedea ABBA live a fost un vis pe care nici măcar nu l-am avut.

ABBA și-a gestionat excepțional faima și succesul, atât în timpul activității, cât mai ales după despărțirea din 1982. Dorința de a nu dezamăgi așteptările care au crescut continuu de la destrămare (să nu uităm că și Iisus a devenit cu adevărat celebru abia după ce s-a retras din activitate) i-a făcut să refuze inclusiv elucubranta ofertă de un miliard de dolari (!!!) pentru un turneu mondial în anul 2000. Năucitor, nu? Musicalul ”Mamma Mia”, construit exclusiv pe piese ABBA și lansat la Londra, exportat pe Broadway și mai apoi în toată lumea, a făcut 2 miliarde de dolari înainte să apară filmele cu același nume, filme care au mai răzuit niște cașcaval gros în conturile tuturor celor implicați și au demonstrat că ABBA-mania e departe de a se stinge.

Așa că ideea din 2016 a unui investitor britanic de a face un spectacol virtual cu holograme a fost semi-câștigătoare din start. Cealaltă jumătate mai depindea doar de calitatea noilor tehnologii de a crea imagini virtuale tridimensionale cât mai realiste, acele holograme, avataruri sau ABBA-taruri, cum frumos a fost adus din condei. Iar cu ocazia pregătirilor, trupa a profitat de reuniune și a intrat în studio. Așa că, în 2021, cu un an înainte de lansarea oficială a spectacolului virtual, a ieșit și albumul nou, primul după 40 de ani. Ca la carte!

Scuzați introducerea prea lungă, dar am considerat-o necesară. Haideți înăuntru, că afară în Londra e un amestec antipatic de frig, umezeală, ploaie și smog.