31 Marți oct. 2017
Posted in Diverse, Editoriale Bihoreanul
Etichete
Balul Bobocilor, banane, Cluj-Napoca, Ministerul Apărării Naționale, sex
Eram la coadă la McDonald’s – păcătuiesc o dată la câteva luni – când lângă mine aterizează doi adolescenţi îmbrăcaţi în uniforme verzi de soldat nou-nouţe, identice cu cele în care am făcut eu armata în perioada ’93-’94.
Mai devreme văzusem pe trotuar o fată îmbrăcată la fel. I-am întrebat dacă sunt membri în vreo trupă de reenactment istoric. Nici vorbă! „Suntem voluntari ai Ministerului Apărării Naţionale„.
25 Marți oct. 2016
Posted in Editoriale Bihoreanul
Etichete
Cam 8 din 10 români spun că pentru ei sexul nu e foarte important (statistica îmi aparţine). Ciudat, pentru că la cel mai mic semn de infidelitate sexuală în cuplu se spune „pa pa” şi se intentează divorţ. Când îţi taie unu’ calea în trafic fără să se asigure, tot sexul (cu el sau cu o parte din rudele sale, indiferent dacă-s în viaţă sau nu) e prima sancţiune. Chiar şi Prea-Supremul e pomenit în anumite acte. Sexul e dovadă de iubire, de posesiune şi de pedeapsă în acelaşi timp.
28 Miercuri apr. 2010
Posted in Editoriale 7 Seri
Etichete
Toleranţa nu se poate studia prin corespondenţă, nici la seral, nici prin cursuri de pe CD.
Eram mic de tot când am auzit prima dată expresia „casă de toleranţă”. Pe vremea aceea nu ştiam nici măcar ce înseamnă cuvântul „toleranţă”. L-am învăţat mai târziu, apoi m-am chinuit să găsesc conexiunea între înţelesul său şi casa respectivă. Până la urmă am găsit-o şi am înţeles: casele de toleranţă sunt interzise în România din cauză că toleranţa, însăşi, e interzisă.
Mai periculoasă decât lipsa de toleranţă este, însă, falsa toleranţă. Când doar o faci pe tolerantu’, creezi un sistem de referinţă fals. Oamenii te cred tolerant, începi să obţii rezultate, unii te înjură, alţii te apreciază. E ca şi cum ai fi un soi de Superman, zburând fals în aplauzele mulţimii. Când ţi se termină toleranţa, explodezi, cazi, te juleşti, te rupi, iar ceilalţi se bucură că ai redevenit la fel ca ei.
Toleranţa nu se poate studia prin corespondenţă, nici la seral, nici prin cursuri de pe CD. Ea se cultivă în timp. Dacă o întâlneşti prima dată în viaţă abia atunci când îţi citeşti fişa postului, ai toate şansele s-o dai în bară. Trebuie să fii ceea ce nu ştii. Tragi aer în piept şi îi zâmbeşti celui pe care, în mod normal, l-ai scuipa. Dar, la finalul programului de lucru, odată ajuns în mediul tău, în confortul propriei intoleranţe, redevii tu.
Toleranţa nu se dă pe reţetă, pentru că se găseşte la liber. Toleranţa sexuală, spre exemplu, e practicată la scară largă, fără ca toleraţii să o conştientizeze. Aproape fiecare femeie practică o doză de toleranţă pentru care unii bărbaţi ar trebui să fie recunoscători. Dacă sexul pe bani s-ar legifera, puritanul meu popor ar primi o lecţie de viaţă mare cât el însăşi.
Dar, cu toată intoleranţa mea pentru intoleranţi, trebuie să admit că au o scuză uriaşă. Prea mulţi ani au fost obligaţi să fie identici şi să-i combată pe cei care nu erau la fel. Iar 20 de ani s-ar putea să nu fie o perioadă suficientă pentru vindecare. Plus că, de la o anumită vârstă, nimeni şi nimic nu te mai poate obliga să fii inteligent. Însă celor care au vârsta sub 25 de ani, nu le găsesc nicio scuză.
(Şapte seri, 21 martie 2009)
