Viaţa în Bali îţi oferă tot felul de surprize. Azi ne-a bătut la poartă un om. Avea pe bicicletă, într-o cuşcă, o maimuţică. Ne-a întebat dacă vrem un spectacol la domiciliu. N-am putut refuza oferta, aşa că am trezit spectatorii şi ne-am instalat în faţa casei, pe jos, alături de alţi cîţiva blatişti din vecini.

Maimuţa, pe nume Mony, a făcut salturi de 360 de grade, s-a dat de-a dura pe ciment, a cărat o ricşă, s-a admirat în oglindă, a defilat cu o umbreluţă pe măsura ei, s-a dat cu o motocicletă de jucărie, a simulat un derapaj şi o cădere, s-a jucat cu o puşcă de lemn, ba chiar s-a lăsat împuşcată şi a făcut pe decedata pe carosabil. Totul sub grija stăpînului, care cu o mînă bătea toba, iar cu cealaltă mînuia lanţul.

10 minute de spectacol, inedit, simpatic şi amuzant. Dar şi trist, ca orice spectacol cu animale ţinute în lanţ. Răsplata pentru dresor a fost 10.000 de rupii (un dolar), iar pentru maimuţică o banană. Inutil să mai spun cine s-a bucurat mai mult de onorariu.