Sala Filarmonicii de Stat din Oradea a fost plină la concertul din 6 martie, dedicat Zilei Femeii. Am mai văzut-o la fel doar cu ocazia Concertului de Anul Nou. În ambele cazuri, repertoriul pare să fi fost cel care a creat entuziasm în rândul publicului. Spre deosebire de concertele ordinare ale Filarmonicii, în astfel de ocazii se cântă un playlist nu neapărat mai uşor, dar mai variat şi mai cunoscut. Se interpretează bucăţi mai scurte, uverturi, marşuri sau valsuri din lucrări celebre, accesibile şi publicului larg. 

La pupitru s-a aflat dirijorul orădean Romeo Râmbu, cu un rol mare şi în realizarea excelentei selecţii muzicale a concertului. Adevărată interfaţă între instrumentişti şi public, dl Râmbu le vorbeşte uneori spectatorilor. O face cu căldură, cu suflet, cu dragoste de muzică şi cu un imens respect. A făcut-o şi acum. Ne-a explicat alegerea bucăţilor muzicale: „Nu am introdus în program marile poveşti de iubire, cum ar fi Romeo şi Julieta sau Tristan şi Isolda, fiindcă acestea, deşi celebre, au finaluri dramatice sau chiar tragice. Am preferat alte lucrări scrise din dragoste pentru femei, care poartă nume de femei, care le-au fost închinate femeilor.”

A rezultat un desfăşurător foarte echilibrat, atractiv şi deosebit de spectaculos, în care s-au amestecat lucrări de Franz von Suppé, Jules Massenet, Jules Massenet, Giuseppe Verdi, Edward Elgar, Fritz Kreisler, Gioachino Rossini, Otto Nicolai, Vincenzo Bellini şi Gheorghe Mustea. Cu alte cuvinte, doi austrieci, un francez, un spaniol, trei italieni, un englez, un neamţ şi un român de dincolo de Prut. Compoziţia celui din urmă, un vals, a fost singura fără legătură cu tema declarată a concertului. Dar, cu toate acestea, s-a încadrat foarte bine în marea linie melodică a serii.

Invitatul special al concertului, violonistul Gabriel Croitoru, a avut la rândul său o invitată specială – celebra vioară Guarnieri, care i-a aparţinut lui George Enescu. Născută în 1731, cea mai în vârstă „doamnă” din sală a fost şi cea mai apreciată. A vibrat superb în mâinile lui Gabriel Croitoru, împreună cu care face pereche din anul 2008. Antrenat de cele peste 1.000 de apariţii pe care le are la activ, violonistul a excelat gradual în faţa unei audienţe adesea hipnotizate. Lucrarea de final, „Fantezia Carmen”, a spaniolului Pablo de Sarasate, a fost ocazia perfectă de a-şi expanda în faţa noastră talentul şi măiestria.

A fost cel mai apreciat invitat şi, deopotrivă, cel mai aplaudat concert al acestei stagiuni. Ecourile aplauzelor încă mai răsunau atunci când, la final, directorul Filarmonicii le împărţea flori femeilor din orchestră. Deh! Trăim vremuri Facebook, în care gesturile sensibile se fac, obligatoriu, în public.

Lucian Cremeneanu