Mutarea concertului de pe Cluj Arena în Piaţa Unirii a fost o decizie nu numai necesară, ci şi foarte bună. La aproximativ 8000 de bilete vândute, atmosfera pe stadion ar fi fost dezolantă. În schimb, Piaţa Unirii a fost aproape plină. Cu cei veniţi pe invitaţii (Amprenta, firma organizatoare, a fost foarte generoasă cu invitaţiile), probabil că numărul spectatorilor a ajuns pe la 10.000. Public de toate vârstele şi toate tricourile. Marele noroc al serii a fost că nu a plouat.

Cele trei trupe româneşti din deschidere au fost alese personal de Billy Idol. Pe Roadskill Soda i-am ratat, am ajuns exact când încheiau. Les Elephants Bizarres au avut neinspiraţia să înlocuiască chitara cu saxofonul în tema principală a hitului „Nu mă opri”. Astfel, unul dintre cele mai aşteptate cântece a sunat cam gol, fără să transmită entuziasmul variantei de studio. Kumm au fost primiţi destul de reţinut de public, având în vedere că sunt clujeni. Dar, aşa se întâmplă când cântă băştinaşii – uneori entuziasmul publicului este direct proporţional cu distanţa de la care vine artistul.

Billy Idol şi-a început recitalul fix la ora 21:00:00. În cea mai decentă ipostază a serii, a alergat spre centrul scenei îmbrăcat în tricou şi costum de piele, toate negre. Fără nimic pompos şi fără aere de megastar, a atacat publicul cu o piesă nelansată, de pe un album ce urmează să apară în toamnă. Apoi şi-a alternat hiturile clasice cu cântece mai noi, dar şi cu piese din perioada Generation X, mai puţin ştiute de public. Treptat a renunţat la partea de sus a garderobei, pentru a-şi etala imaginea de rocker la bustul gol care l-a făcut celebru.

La 59 de ani, Billy Idol arată extraordinar de bine. Doar pe faţă i se pot citi anii, la trup, în schimb, pare cu 20 de ani mai tânăr. Naiba ştie cum reuşesc artiştii trecuţi prin era sex, drugs & rock and roll să se conserve atât de bine. Probabil s-au cuminţit la momentul potrivit. Vocea îi este curată, deşi nu mai atinge chiar tonalităţile înalte pe care le ştim de pe discuri. Am simţit un foarte bun control al vocii şi o excelentă dozare a efortului fizic. Şi-a făcut treaba pe scenă ca un mare profesionist.

Trupa de acompaniament a fost un vis frumos. Doi britanici şi trei americani au creat un sunet energic, compact şi foarte bine echilibrat, graţie şi sunetistului de la butoane. Chitaristul Steve Stevens, care cântă cu Idol din 1981, a avut câteva momente solistice mai mult decât încântătoare. Probabil, unul din cei mai buni chitarişti care a călcat vreodată prin Cluj. Oricum, Billy Idol e mândru de toţi muzicienii săi – s-a văzut limpede din bucuria şi căldura cu care care i-a prezentat la final.

Lucian Cremeneanu

Setlist Billy Idol (Cluj Napoca, 30 iunie 2014)

Postcards from the past [2014, nelansată]
Cradle of love [1990]
Dancing with myself [1980]
Flesh for fantasy [1983]
Love and glory [2014, nelansată]
One breath away [2014, nelansată]
Ready steady go [1978]
Sweet 16 [1986]
Whiskey and pills [2014, nelansată]
Eyes without a face [1983]
LA Woman [1990]
King Rocker [1978]
Love like fire [1979]
Blue Highway [1983]
Rebel Yell [1983]
White Wedding [1982]
Mony Mony [1987]