Am mers cu o prietenă la Auchan. Agentul de pază de la intrare ne-a spus că trebuie să sigileze geanta de umăr a prietenei într-o pungă de plastic. Asta ca să nu dăm cu jula la ceva produse, cu siguranţă. A băgat-o în ditamai punga şi a sigilat-o, în timp ce noi ne miram ce risipă de plastic se face pentru o prostie şi ne întrebam dacă şi în alte ţări se procedează la fel.

Iar dacă tot s-a consumat plasticul, mi-am zis să-l folosesc de mai multe ori. L-am folosit să car produsele cumpărate, apoi l-am transformat în sac menajer pentru coşul de gunoi. Deci trei utilizări. Mă gândeam că-l mai puteam folosi o dată, spre exemplu să-l sufoc cu ea, ca în filmele cu mafioţi, pe idiotul de la Auchan care a avut ideea asta.

Dar a existat şi un aspect pozitiv în toată povestea. În timp ce agentul de pază sigila geanta, l-am întrebat:

– Şi acuma noi cum mai furăm?

Omul în uniformă a sesizat gluma, şi-a lăţit mustaţa într-un zâmbet sincer şi ne-a dat o lecţie exemplară de psihologie pozitivă:

– Nu cred că pentru asta aţi venit aici.

Iată cum o idee stupidă deranjează mai puţin dacă e pusă în practică de un angajat fain, relaxat şi simpatic. Mie mi-a înseninat ziua.

Lucian Cremeneanu