Concertul aniversar ”100 de ani de la nașterea lui Frank Sinatra”, susținut în Oradea de muzicienii maghiari Farkas Gábriel & His Band, a fost fain, cum zicem noi, ardelenii – un trio de jazz excelent, plus un vocalist-entertainer carismatic, un amestec optim de Sinatra songs și teme clasice de Crăciun, sală plină, public prietenos. Și, totuși, ceva parcă a lipsit.

”Ce a lipsit?” a fost și tema discuției-fulger pe care am avut-o după concert, la toaletă, împreună cu doi domni. Unul spunea că au lipsit niște suflători, altul că ar fi mers bine niște voci adiționale. Mie mi s-a părut că baiul a fost tocmai la solistul vocal – i-a lipsit căldura din glas, acea căldură atât de importantă în swing și în jazz-ul vocal timpuriu.

Cu vocea dată foarte în față, Farkas Gábriel a părut că face notă discordantă de trupa sa (excelentă, o spun încă o dată), reducându-și colegii de scenă la simpli acompaniatori din planul doi. Mi-ar fi plăcut să se amestece mai bine cu ei, să se lase influențat mai tare de maniera lor de interpretare și, astfel, să iasă din zona de karaoke și să schimbe registrul mai mult spre la jazz.

Dar siguranța din voce și bunul simț de care a dat dovadă constant, povestioarele nici prea lungi, nici prea scurte spuse în limba engleză între melodii, precum și micile gaguri gen ”Pot să aprind o țigară pe scenă?” l-au făcut pe cântăreț să câștige simpatia sălii. O sală (Teatrul Regina Maria) cu toate locurile vândute, cu public eterogen, politicos, ușor reținut, nu neapărat mare iubitor de jazz.

Sinatra, unul dintre cei mai ”cântați” artiști, nu este chiar așa de ușor de imitat pe cum pare. Gabriel a făcut-o în stilul său, chiar dacă pe alocuri dădea impresia că e mult mai sus decât trupa. Experiența sa din spectacolele de cabaret s-a simțit în fiecare secundă și a adus plus-valoare spectacolului.

Cu toate că pe scenă se afla și un brad împodobit, iar cântecele de Crăciun au fost bine plasate, deși ni s-a urat ”Merry Christmas” de câteva ori, totuși nu s-a putut crea acea atmosferă de sărbători. Poate o fi prea devreme, poate din cauză că nu a nins, poate din cauză că nu au început concediile și vacanțele… Ori poate din cauză că Farkas Gábriel nu e Frank Sinatra, și nici Sinatra nu e Hrușcă.

S-au cântat: Come Fly With Me, Fly Me To the Moon, The Lady is a Tramp, Sing You Sinners, The Shadow of Your Smile, Night and Day, My Foolish Heart, East of the Sun and West of the Moon, Angel Eyes, Ain’t That a Kick in the Head (Dean Martin), Witchcraft, I’ve Got You Under My Skin, Ajándék (Piramis), Strangers in the Night, Feeling Good (Nina Simone), My Way, New York, New York, plus încă câteva pe care nu le-am cunoscut.

Din zona de ler internațional s-au interpretat: White Christmas, Santa Claus is Coming to Town, Let It Snow și Have Yourself a Merry Christmas.

Lucian Cremeneanu