Balawan

Etichete

, ,

Pe băiatul acesta îl cheamă Wayan Balawan şi e născut la 2 săptămâni după mine. La vârsta de 8 ani s-a apucat să înveţe singur chitara şi uitaţi-vă ştie să facă acum! E unul dintre cei mai rapizi chitarişti din Indonezia, cântă la două chitare simultan, combină jazz-ul cu instrumente tradiţionale balineze şi a inventat o tehnică de chitară numită touch-tapping. L-am descoperit la festivalul Jazz Market de la Tanjung Benoa, în a doua zi a anului.

Scuzaţi filmarea! Muzica e cea care contează! Enjoy!

O, biet actor! O, biet turist! (Cronică „The Tourist”)

Etichete

, , ,

Deşi fusesem avertizat de o cronică citită în Kamikaze, la sugestia indirectă a unei prietene virtuale de pe Facebook şi la invitaţia uneia reale, am mers să văd „The Tourist”. Dracu’ m-a pus! Rareori m-am simţit mai insultat de un film.

"Nu există-n lumea asta faţă ca a mea."

Primele insulte le-am primit de la Îngerina Jolie. Eu cred că principala calitate a unui actor trebuie să fie generozitatea, acea capacitate de a-şi dona trupul şi mintea unui personaj, iar sufletul şi pasiunea să le pună pe tavă publicului. Să-l simţi că, pe ecran sau pe scenă, nu e el-omul, ci el-actorul, cel care joacă pentru tine. Îngerina e departe de a fi actriţă. E doar un fotomodel care apare în filme doar pentru ea însăşi. Faţa imobilă şi inexpresivă trădează un singur gând interior („Vai, superbă-s!”) şi o singură preocupare („Sper să ies bine în poze!”). In „The Tourist”, indiferent că îşi bea cafeaua, se dă cu trenul, citeşte mesaje enigmatice, conduce bărci cu motor, îl salvează pe Johnny Depp, sărută, dansează, se îmbracă în pijama sau se uită în seifuri, faţa ei e aceeaşi. La fel ca faţa mea de Crăciun şi Anul Nou într-un restaurant din Oradea, unde nişte prieteni mi-au pus poza cu ei la masă. Forţându-mă să fiu politicos şi decent, aş descrie jocul ei cu un singur cuvânt: neverosimil.

citeşte mai departe

Einstein a avut dreptate

Etichete

, ,

Einstein a avut dreptate! Se poate să fii în acelaşi timp în două locuri! Dacă nu ştiţi cum, întrebaţi-mă. De revelion, mai exact în 1 ianuarie 2011, am reuşit să fiu în acelaşi timp (ora 01:01) şi în Bali şi în Beciul Haiducesc din Oradea. Distanţa în linie directă între cele două puncte – 10.945 km. Le mulţumesc celor care au făcut posibilă această minune tehnico-umană şi le promit că voi împărţi premiul Nobel cu ei. După care vom mânca sarmale.

La mulţi ani şi mulţumiri tuturor celor care aţi trecut pe aici în 2010! Vă aştept cu bucurie şi în 2011. Nu ezitaţi, că vine 2012!